Things end...but memories last forever
Inainte 22.07:
Ai o clipa sa iti lasi sufletul sa il completeze pe al meu? Adica stii si tu ca atunci cand ele se intalnesc corpurile noastre n-au scapare. Si nu stiu ce se ascunde intre sufletele noastre, dar simt cum ma agata de tine si de inima ta. Cu fiecare seara care trece, sufletul meu tanjeste dupa al tau; degeaba incerc sa potolesc dorul nemarginit pe care il port doar dupa 1 minut de la plecarea ta pentru ca ar fi inutil. Ii zic sa doarma, sa nu viseze, stiu eu ca mai devreme sau mai tarziu o sa se intoarca la mine plangand, iar eu, un simplu corp, cum sa il ajut sa isi inlature durerea? Sufletul nu asculta, se lasa pe palma ta si iti asculta vocea. Se resimte frica creata cand mintea sesiseaza ca tu detii acum controlul asupra sufletului pe care il manipula ea.Este atat de liniste in suflet incat incep sa-mi aud bataile inimii.Cum plec asa si imi intorc spatele, aud o bataie. Este inima ta. Sufletul imi sopteste in vene, pe buze, pe sira spinarii, ma trimite inapoi la tine. “Noi, suflete mici, legam o inima de alta si sangele curge acum printr-una singura.”
Rad pentru fiecare clipa si rad cu fiecare secunda, dansez pe aceleasi melodii si te tin de mana in timp ce zambesc si iti luminez inima.Sunt aici gata sa iti alung orice tristete care ti-ar putea intuneca chipul,sunt doar a ta neschimbata,sincera.
As vrea sa fiu vantul trimis din alte parti,cu alte povesti care iti inunda fata si parul pentru a putea sa iti amintesc de mine mereu...neincetat.Asa nu ti-as da voie sa ma uiti.Stiu ca gelozia mea enervanta mereu te va tortura...si cred ca nu se va termina niciodata decat atunci cand nu o sa mai insemni nimic pentru mine.Deci niciodata.
Si te iubesc pentru ca simt ca in ochii tai se vede reflexia mea,a ceea ce sunt cu adevarat,fara minciuni sau aparente alese,fara nicio masca;reflexia iubirii pe care ti-o port tranfigurata sub forma unui trup exaltat de o fericire creata doar de tine.
Te iubesc pentru ca imi alungi tristetea doar cu o privire sincera care ma face sa uit de tot si toate in zilele cu cer violet.
Te iubesc si atunci cand tipi din cauza presupusei mele infidelitati aparente.
Te iubesc pentru ca numai cu tine pot fi ceea ce sunt cu adevarat.
Te iubesc pentru ca,cu tine defectul meu suprem nu exista.
Te iubesc pentru ca,cu fiecare imbratisare ma simt protejata si fericita.
Te iubesc pentru sarutarile tale tandre care imi alinta buzele care poftesc dupa trupul tau.
Te iubesc pentru umorul care niciodata nu ma lasa fara niciun zambet pueril cateodata prea isteric pe fata.
Te iubesc pentru agresiunea si rautatea cu care ma ameninti cand vrei sa ma protejezi.
Te iubesc pentru "buna dimineata" pe care mi-o spui printr-un sms cand inca dorm,si care imi inveseleste toata ziua facandu-ma sa ma gandesc mereu la tine.
Te iubesc pentru fiecare gest pe care il faci si care ma face sa ma simt implinita.
Te iubesc pentru ca stii cum sa potolesti tornada care se creeaza cand sunt nervoasa.
Te iubesc pentru ca esti acum langa mine,si imi faci sufletul sa explodeze de multa multa dragoste si naiva fericire.
Te iubesc pentru ceea ce esti si prin modul tau de-a imparti bucatele din caracterul tau cu nesatula mea inima care te doreste.
Te iubesc pentru cafeluta cu care ma asteptai dimineata cand ma trezeai.
Te iubesc!! si o voi face de acum incolo mult timp.
Dupa 27.08:
Multe cuvinte spuse la nervi,orgoliul care nu te lasa sa uiti ca ai o demnitate absurda uneori care trebuie sustinuta,minciuni si aparente false...Dar am fost mereu aceeasi,ascunsa,transformata pentru a preveni ceva ce doar mintea mea paranoica credea ca se poate intampla,mereu cu aceeasi iubire infinita pe care o purtam,port si o voi purta pentru tine
De ce fac asta?De ce azi spun " te iubesc " iar a 2 zi iti demonstrez ca ai putea fi ultima persoana de pe planeta pentru care as putea simti asa ceva?
Pentru ca trebuie sa eu sa imi manifest cumva nebunia cred.Si stiu ca nu e corect si ca tu poate crezi ca mint si aberez mereu cand incerc sa iti arat ce simt...dar sunt nesigura,ma las manipulata de vicii pe care eu mi le impun,constientizez tarziu ca toate gesturile pe care le fac ranesc...constientizez tarziu ca e prea tarziu.
Sper doar ca voi capata credibilitatea pe care am pierdut-o,sper sa ma detasez repede de persoanele care niciodata nu m-au facut decat sa sufar atunci cand cautam alinare si te lasam pe tine balta,sper ca tu sa ma privesti cu aceeasi ochi care la inceput nu te faceau sa suferi....sper sa fie totul ca inainte.
Eu ma resemnez in a incerca sa traiesc minciuna pe care eu o alcatuiesc cu atentie si voi privi prezentul,realitatea care nu e formata decat de tine.
Tu...poate ma vei uita si merit asta...uneori capat exact ce nu doresc si nu pot evita asta desi am nebuna tentatie de a controla focul care il provoc din neatentie.
S-au intamplat atat de multe in 2 luni...realizez ca poate cu nicio persoana intr-o perioada atat de scurta nu as fi putut trai atatea momente....dar ce a fost a fost iar viitorul e nesigur si stiu stiu stiu...din cauza mea.
Si uite asa timpul trece necontrolat,nu pretuim clipa,nerealizand ca daca ignoram ce se intampla crezand ca si maine va fi o zi...pierdem esentialul a tot ce poate fi frumos si de neuitat.
Inca o zi si ar fi fost 3 luni:
Adevarul e pretutindeni,dar nu-l recunoaste acela care-l cauta.Multi mi-au spus multe,si nefiind genul de persoana care se lasa influentata de oricine nu am tinut cont de nimic...dar am pierdut controlul in momentul in care am fost prea depasita de evenimentele pornite furtunos sa ma copleseasca.Negam totul,trageam concluzii gresite luam decizii in cauza care nu imi puteau aduce decat efecte adverse dureroase si raneam si pe cei din jurul meu.
Refuzam sa dau explicatii,refuzam sa ma exteriorizez pentru ca am considerat ca daca incarc persoanele la care tin cu grijile si izbucnirile mele pe care nici eu nu le puteam controla sau explica ar fi fost inutil...Nu doresc sa ranesc persoanele la care tin,desi nu imi iese asta mereu,si tocmai d'asta ma inchid in carapacea mea creata demult,imi revin...iar dupa sunt aceeasi pe care fiecare o stie in felul lui.
Stiu,stiu orgoliul meu dus la extreme ma ucide si raneste si persoanele din jurul meu,dar fara el m-as dezvalui,mi-as arata adevarata suferinta,mi-as propulsa sentimentele sub alta forma si asa mi-as evidentia esenta...ori eu asta nu concep.Prefer sa ma crezi o indiferenta nenorocit de egoista si nemiloasa decat sa vezi cat de mult ma afecteaza tot ce se intampla in jurul meu..Gresesc dar doar asa pe tine te vad intr-un sfarsit fericit,uitand toate sentimentele care te afectau pt mine..Nu sunt diabolica si nici masochista,dar vedeam evolutia tuturor din jurul meu cand eu interveneam cumva,te vedeam pe tine ,persoana la care tineam cel mai mult, debusolata si nu puteam suporta ca eu as putea fi motivul...M-am racit,m-am indepartat,sunt nebuna,pentru ca o minte sanatoasa nu ar premedita ceva care poate nu s-ar fi intamplat si s-ar distruge singura incercand sa isi faca persoana iubita fericita dar asta sunt..
Am considerat ca daca tu suferi si nu poti merge mai departe odata cu schimbarile mele neinteles de bruste care ma torturu si pe mine...mai bine te las sa fii fericit cu cine doreste sufletul tau.Desi nu am inteles decizia facuta,credeam ca imi vei fi alaturi,credeam ca vei realiza ca de cate ori ma racesc cand ceva patesc,incerc sa ma detasez de toti...nu credeam ca vei interpreta si vei actiona cum ai facut-o tu.Nu am niciun drept sa te judec,ai mai mult decat oricine dreptul sa fii implinit si multumit de tot ce se intampla in viata ta.
Urasc surprizele,si nu pentru ca as fi o ipocrita care doar defileaza cu un cliseu auzit de la altii ci pur si simplu,fiind obisnuita sa stiu decursul evenimentelor atunci cand ceva apare brusc,ma dezintegrez,ma debusolez reusind foarte greu sa ma regasesc...
Poate cineva te poate iubi cum eu,dupa cum ai considerat, nu am facut-o,si aparentele intr-adevar acestea erau.
Ai considerat ca merit sa patesc si eu la fel,razbunarea e dulce...ai reusit sa faci ce altii nu au reusit,dar "ce" nu vei stii niciodata.
Dar te las in pace..fiecare poveste are un sfarsit,eu credeam ca povestea noastra se termina ca in basme,dar m-am inselat.
Inca te mai iubesc si asta nu se va schimba nici maine,nici poimaine...dar e prea tarziu.Probabil s-au adunat prea multe reprosuri peste care nu am putea trece amandoi,iar tu ai uitat deja oricum totul...si asta e bine.
Uita,sterge tot din memorie daca poti si vrei,zambeste,traieste-ti viata,minciuna cum ca "ai iubit-o pe jeannette" desconsider-o si las-o sa se evapore...va fi mai bine asa pentru tine.
Norii negri nu intuneca curcubeul,ci il arata mai bine,la fel cum nimic bun nu ramane fara urmari.
