Fara voi nu am putea realiza ca viata nu e asa de perfecta cand crezi cel mai mult ca poate fi.Şi în final, noi suntem ăia care ne salvăm. De noi depinde. Pentru că oricât de mult te-ar ajuta un prieten să-ţi lingi rănile, dacă nu vrei şi nu eşti pregătit încă să te vindeci, de-ndată ce se va întoarce cu spatele la tine, vei înfige iar cuţitul ca să deschizi rana. Aşa, de dragul durerii. Şi rănile se vindecă abia atunci când îţi pui tu, de bună voie, plasturi. Abia atunci când închizi tu, de bună voie, într-un sertar, cuţitul ăla pe care-l cari tot timpul cu vârful îndreptat spre tine. Da. Abia atunci.
Şi în final, nu ceilalţi ne salvează. Noi ne salvăm. Şi tot noi ne distrugem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu