Izbucnire de moment.

X: E ceva ce ţi-ai dori pe lumea asta, atât de mult încât ai fi în stare de orice pentru asta?
Eu: Da. Să trăiesc într-o lume în care numai EU exist. Să fiu doar EU şi nimeni altcineva. Nici familia, nici cea mai bună prietenă, nici persoana iubită, NIMENI.
X: De ce?
Eu: Pentru că nu merită. Mă scârbesc şi îmi provoacă greaţă cu toţii.
X: De ce?
Eu: Pentru că sunt de-a dreptul idioţi, inconştienţi, nemiloşi, cruzi... EGOIŞTI.
X: De ce?
Eu: Pentru că... La naiba! Se gândeşte cineva, vreodată, şi la mine? Nu, desigur că nu. Toţi cu problemele lor, afundaţi până la gât în rahat, concentrându-se pe a-şi face viaţa şi mai de rahat faţă de cum era înainte, prostindu-se şi drogându-se cu vise prosteşti. Nu, nu. Lumea se gândeşte la mine ca la un punct de sprijin, persoana cea mai potrivită pentru a asculta probleme altora şi a da un sfat şi a spune cuvinte încurajatoare. Dar, pentru numele lui Johnny Depp, nu s-a prins nimeni până acum că şi eu am nevoie de acelaşi tratament? Şi-au lăsat vreodată problemele ca să mă asculte şi pe mine câteva secunde? Sau şi mai rău... S-au gândit vreodată la sentimentele mele, la cum mă simt eu ?
X: Hm... dacă asta s-ar fi întâmplat, tu n-ai fi explodat în felul ăsta, deci NU.
Eu: Şi atunci, poţi să înţelegi cum mă simt?
X: Neglijată?
Eu: EXACT.