Ajungi la un moment dat sa realizezi dupa un intreg scenariu la care ai participat si pe care l-ai creat....dand fiecarui personaj cate un rol,schimband replici,gesturi,adaugand persoanje,eliminand roluri....ca ai gresit si la sfarsit apaluzele pe care credeai ca le vei primi s-au transformat in mici cutite care incet incet te doboara mai rau decat ai conceput....
Esti propriul tau regizor mic....pe o scena necunoscuta,intunecata,captiv in slabiciuni si conceptii pe care le ai si pe care nu le poti ascunde acum,dependent de anumite persoane.
Cei care folosesc cuvantul " prefacut" cand sesizeaza comportamentul cuiva in anumite situatii gresesc amarnic asa cum am facut si eu.Nimeni nu poate fi prefacut,asa au fost ei dintotdeauna...au disimulat doar gesturi pe care tu le-ai conceput altfel,doar in ochii tai realitatea era transformata.Ei erau mereu aceiasi...
Nu poti iubi o persoana 3 luni,iar dupa o saptamana sa o uiti,nu poti crede intr-o prietenie 8 luni iar dupa sa spui " nu ma uita,ce a fost a fost",nu poti trada o persoana dupa ani in care i-ai demontrat ca esti cea mai buna prietena a ei...
Procesiunea inerta a unei constelatii a prieteniilor pe care le-ai apreciat si pe care te-ai bazat se stinge...Stelele cazatoare sunt frumoase,daca ai norocul sa vezi una iti pui o dorinta si atunci in sufletul tau mai invie o speranta,un vis....Dar prieteniile cand se sting..te sufoci,suferi,amutesti in tacerea propriilor tale ganduri...atunci se creeaza o mica bestie din tine,ranesti pe cine nu trebuie,vezi totul asa cum nu ar trebui,iti stergi lacrimile care au scris pe obrazul tau numele celor pe care i-ai iubit si pe care i-ai dezamagit si care te-au facut sa suferi,care ti-au intors spatele,carora le-ai intors spatele...
M-ai invatat sa zbor atunci cand stelele dormeau..si acum fara tine aripile mi-au disparut incet,incet...Nu pot supravietui pe pamant,m-ai lasat sa ma inec in acidul distrugator care erai constient ca se va crea daca tu dispari. De ce?
Cand spuneam ca istoria mereu se repeta daca noi nu suntem capabili sa invatam din ea pentu a o manipula si transforma in evenimente noi,aveam dreptate...
Aceeasi situatie in acelasi timp doar ca persoanele sunt diferite.
De de nu sutem capabili sa iertam?
De ce nu realizam ca ranind persoanele pe care le iubim,infigem o sulita imediat in noi?
De ce nu ne putem lua din dragoste puterea de a ierta,de ce nu ne putem indeparta de final?de ce tinem mortis sa il vedem concretizat?
Nu realizam ca daca stim sa pretuim ce e mai important langa noi,stim sa si ne salvam de ce evitam sa se intample.
Iubirea se uita cel mai repede,iar greselile se tin mereu intiparite in minte gata sa fie reprosate cu prima ocazie.
Niciodata nu o sa primesti replici de genul " atunci m-ai iubit " o sa primesti doar " atunci ai gresit,acum primesti exact ce meriti"
Asa suntem conceputi,toti suntem la fel in privinta asta...nimeni nici chiar eu,nu o sa fie capabil de asa ceva...si chiar daca vom fi, se va gasi cineva sa nu realizeze efortul pe care il faci,sa nu intuiasca intentia ta si sa zica " da...bun,altceva?mai vrei ceva?"
Cauta-ma daca vei vrea,iubeste-ma daca m-ai crezi ca simti asta,reproseaza-mi greselile pe care le-am facut,considera-ma vinovata,omoara-ma....dar nu ma uita.
Dar din nefericire deja ai facut asta...
Ingerul meu a disparut...iar acum nu a mai ramas decat un suflet gol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu