..Despre cum un cuvant sau un cuvant utilizat intr-o propozitie gresita sau un cuvant spus pe un ton prost ales sau o propozitie in care toate celelalte cuvinte in afara de cuvantul respectiv nu transmit nimic, pot sa iti stoarca sentimentele ca pe o lamaie, intr-un suc acru si responsabil pentru expresia desgustarii pe fata. Despre cum o fata, un sunet, o expresie iti poate aminti de cel mai dureros lucru al vietii tale. Despre repetarea cuvantului ca pe o incercare de a exprima disperarea si gravitatea sentimentelor atat de greu transmisibile prin scris. Despre durerea provocata intentionat. Despre multitudinea de sentimente si de cuvinte care au sens doar pentru tine. Despre micul univers pe care nimeni nu il atinge, care iti apartine doar tie. Despre variatia de culori intre inchis- deschis al tabloului vietii tale. Despre serile alcoolizate si despre progresul inobservabil pe care il urasti atat de mult. Despre recele trotuarelor si al blocurilor comuniste din drumul spre casa si despre tot ce nu poti sa lasi in drum, despre greutatea serilor.. Despre primele puncte de suspensie din textul asta. Despre cum totul are sens azi si nu va avea sens maine. Despre cliseul "Nimeni nu ma intelege". Despre lipsa de experienta care face totul atat de greu.. Despre negru, despre greutate, despre( fac iar referire la utilizarea de multe ori a cuvantului "despre") speranta de a transmite ceva, cu un efect stilistic. Adica despre cum ne chinuim sa facem fata standardelor, dar mai ales sa transmitem, intr-o lume plina de culori sterse si de superficialitate, in care atragi atentia majoritatii nedorite, pentru ca restul nu sunt prezenti, sau in numar atat de mic incat nu mai fac nicio diferenta.. Despre confuzie, reprimare, ajutor, strigate zadarnice, culori fade, litere definite, insa neimportante..


Despre mine. Si.. atat. Doar despre mine, de data asta, insa fara nicio urma de egoism, doar putere dobandita. Aparenta. APARENTA..."despre" din nou.