Doar tendinta de a repeta aceeasi greseala uneori doar pentru a ne convinge ca acea persoana nu merita nici cea mai mica firmitura din inima ta,te face sa iti doresti sa uiti aceea persoana,sa o urasti asa incat, cand o vezi sa poti sa intorci capul indiferent, fara a schita dezamagirea sfasiata de amintiri frumoase care se creioaneaza in pupila ta atunci.
Este inuman sa gandesc ca as putea vreodata gasi puterea sa uit privirea cu ochi verzi care m-a ucis cand m-a salvat,care mi-a ravasit viata de cate ori a aparut sub forma unui nou inceput congestionat intr-o aparenta inselatoare.
Totul e ca o secventa care se repeta sub acelasi context,cu aceleasi persoane doar timpul diferit.
Deschid ochii. Aprind tigara. Alint pisica. Iau telefonul si dau sa-l sun.
Nu mi-e frica de moarte, ci de durata vietii. Nu mi-e frica de durere, ci de neputinta de a mai simti vreo bucurie. Nu mi-e frica de distanta dintre noi, ci de timpul in care se masoara aceasta....
Iluzie dulce.... nu mi-e frica de ceea ce o sa fie, ci de ceea ce este... Pentru ca prezentul meu, e atat de linistit fara tine. Si linistea asta ma sperie ; si linistea asta ma sufoca; ma strange de gat... cand vad ca nu mai am pentru cine sa lupt... Iar eu trebuie mereu sa lupt...altfel, cum as stii ca traiesc?
Trebuie iluzie sa ma tin bine de tine... sa revin... sa fac eu , ca intotdeauna primul pas... sa te aduc langa mine, sa ma cutremur din nou dupa un an aproape, la auzul vocii tale... Sa te doresc iar ca in prima zi... ca dupa primul si ultimul sarut... Cat am plans , rostindu-ti numele ca pe o poezie, ca pe un blestem, ca pe o povara sau ca pe un vis...
Poate nu m-ai placut, poate nu am fost eu cea langa care minteai ca vrei sa te trezesti, poate m-am apropiat prea tare si nu am lasat misterul si enigma sa-si faca treaba bine...
Nu-ti cer sa ma saruti dupa. Nu-ti cer sa ma strangi in brate. Nu-ti cer cuvinte mari . Nu-ti cer sa ai grija de mine, sau sa ma faci sa ma simt ocrotita... Nu am cum. Un singur lucru vreau : sa-mi aprinzi tigara dupa ce am trait minciuni sufocate si sa ramai acelasi insensibil ... Pentru ca ai fost cel mai bun profesor in dezumanizare , pe care l-am avut vreodata.
Desi implor schimbarea ta,daca s-ar intampla asta probabil as devenii indiferenta asa cum fac deobicei cand am totul pe tava fara sa ma chinui ca eu sa il obtin.Perfectiunea aparenta este alterata doar de tine si desi ma agat de prezenta ta de cate ori ceva nu merge in viata mea,amintindu-mi ca existi,promite-mi ca ramai acolo,promite-mi ca vei ramane evadarea mea cand totul ma absoarbe,promite-mi ca vei ramane acelasi indiferent care m-a invatat ca poti sa inchizi ochii fara sa simti nimic cand suflete mor in fata ta doar datorita tie,promite-mi ca ramai acelasi imatur care nu percepe existenta iubirii ca pe ceva necesar ci doar o minciuna imensa,promite-mi ca atunci cand te voi mai scoate la o tigara imi vei zice mereu unicul tau raspuns " vin doar pentru ca ma plictisesc,si nu am ce face nu ca ma chemi tu",promite-mi ca desi te voi face profitor si egoist imi vei zambi si ma vei face prostuta ca pe vremuri....promite-mi ca nu vei inlocui amintirea mea cu iubirea adevarata pe care negi ca o poti trai.
Dezgrop trecutul. Ma agat iar de iluzii dulci care se transforma in dezgust din cauza ratiunii uneori dar ca orice fluturas din stomac,totul devine un monstru care mai tarziu te ucide . Oare gresesc?