Verdict

Fara voi nu am putea realiza ca viata nu e asa de perfecta cand crezi cel mai mult ca poate fi.Şi în final, noi suntem ăia care ne salvăm. De noi depinde. Pentru că oricât de mult te-ar ajuta un prieten să-ţi lingi rănile, dacă nu vrei şi nu eşti pregătit încă să te vindeci, de-ndată ce se va întoarce cu spatele la tine, vei înfige iar cuţitul ca să deschizi rana. Aşa, de dragul durerii. Şi rănile se vindecă abia atunci când îţi pui tu, de bună voie, plasturi. Abia atunci când închizi tu, de bună voie, într-un sertar, cuţitul ăla pe care-l cari tot timpul cu vârful îndreptat spre tine. Da. Abia atunci.
Şi în final, nu ceilalţi ne salvează. Noi ne salvăm. Şi tot noi ne distrugem.

“Oamenii n-au avut niciodată o problemă în a se debarasa de trecut, atunci când el devine mult prea complicat. Carnea va arde, fotografiile vor arde, iar memoria, ce e asta? Bălmajeli incoerente ale unor nebuni care nu văd nevoia de a uita. Şi, dacă nu ne putem debarasa de ea, o putem schimba. Morţii nu strigă. Tot ce este mort are o anume seducţie. El va păstra toate acele calităţi admirabile ale vieţii, şi nimic din dezordinea aceea atât de obositoare asociată cu lucrurile vii. Porcării şi reproşuri şi nevoia de afecţiune. Poţi să le scoţi la licitaţie, să le expui la muzeu, să le aduni în colecţii. E mult mai sigur să fii un colecţionar de lucruri ciudate, fiindcă, dacă eşti o fire curioasă, trebuie să stai şi iar să stai şi să vezi ce se întâmplă.”

- Da' o să fie bine, nu?
- Trebuie să fie bine.
Autobuzul cu scaune portocalii continua să meargă. Soarele cădea pe feţele noastre fără să se împiedice. Radioul era pornit, dar era linişte. Aveam mâinile reci. Părul fierbinte. Feţele noastre erau roşii de la soare. Autobuzul cu scaune portocalii continua să meargă. Şi vedeam cum trecem pe lângă oameni pe care n-o să-i cunoaştem niciodată. Pe lângă locuri care pentru noi nu însemnau nimic. Şi amândoi lăudam cerul. Că e frumos, că e albastru, că e mare. Că nu-i deloc uşor să faci un cer. Că trebuie să te foloseşti de bucăţi din alte lumi. Lăudam cerul. Şi iar lăsam în urmă oameni. Şi iar lăsam în urmă locuri. Şi totul continua şi continua şi continua.
Am oftat.
- Nu fi toantă, mi-a zis.
Şi mâinile mele erau reci şi părul meu era fierbinte şi feţele noastre erau roşii...

Promisiuni

Jur ca am sa te uit pentru totdeauna.
Jur ca nu o sa ma mai chinui sa imi ascund lacrimile care curg necontrolat mereu cand te vad ca nu esti langa mine...esti acolo departe,pentru ca nu voi mai avea ce sa ascund.
Nu am sa ma mai agat de minciunile si cuvintele tandre care aparent ma faceau sa cred si sa iubesc un monstru.
Lasa-ma sa ma desprind de tine...o data pentru totdeauna.Ignora-ma si lasa-ma sa trec peste pentru ca eu nu voi fi capabila sa fac asta fara tine.
Voi continua sa te vanez indiferent cat de crud e adevarul....si m-am saturat!

Afara nu e niciun anotimp...doar tu.

Ciudat cum oamenii pe care credeam ca ii vom avea alaturi mereu ii parasim primii sau pleaca primii.
Mie dor de tine...
Mie dor de noi...
Mie dor de tot ce a fost si s-a spulberat in tacere intr-o clipita.
Incapabila de a mai repara ceva concentrat in tacere,astept destinul sa ma surprinda.Si e gresit pt ca desi el incearca sa imi scoata in cale sanse de care as profita refuz cu tarie si sper la ceva ce doar o persoana ar putea sa imi multumeasca sufletul chinuit de dor si iubire...TU!.
ha, şi când mă gândesc că în tot timpul ăsta credeam că tu mă răneşti. de fapt îmi făceam rău singură. toate lucrurile pe care le-am încercat, toate compromisurile, toate rugăminţile. pentru nimeni nu am făcut atâtea. pentru nimeni nu mi-am făcut atât de mult rău.

dar ştii ce? nu pot să mai continui aşa. sau mai bine zis nu vreau. că de suferit, pot să sufăr în continuare, pot să duc mai multe decât crezi. dar pentru ce? cred că e mai mult decât suficient.

felul în care m-am deschis în faţa ta, încrederea pe care mi-am pus-o în tine, şi toate visele ălea de care ţi-am spus, toate lucrurile pe care ţi le-am mărturisit, faptul că m-am arătat vulnerabilă în faţa ta, că te-am lăsat să mă vezi exact aşa cum sunt, să ştii că nu o să le consider momente de slăbiciune sau greşeli.e nevoie de curaj pentru că e mai uşor să ţii oamenii la distanţă decât să îi laşi să se apropie de tine

nu cred că a fost vreo greşeală. nu văd asta ca fiind o greşeală. a fost un " rău necesar " care mi-a deschis larg ochii în mai multe privinţe. a fost un rău pe care mi l-am făcut singură, prin promisiunile pe care te-am rugat să mi le faci, prin minciunile pe care mi le-am spus mie. şi nu, nu te învinovăţesc pentru nimic, chiar nu asta e intenţia. nu tu mi-ai făcut rău. ci eu.

totuşi, un singur lucru ar fi trebuit să faci: ar fi trebuit să mă împingi când ai văzut că eu continui să mă agăţ de tine. m-ai fi scutit de muuultă durere, crede-mă. dar dacă nu ai fost în stare să mă împingi când a trebuit, ori din laşitate, ori din cine ştie ce alt motiv,fa-o macar acum daca nu stii cu adevarat pe cine cu adevarat iubesti. aş spune că nu vreau să te trag în spate, dar ştiu că acum sunt o cantitate neglijabilă pe care o ai pe umerii tăi. poate odată am fost mai mult de atât, cine ştie. nu ştiu nici măcar dacă tu ştii. mi-ai dat impresia că habar nu ai ce vrei.

ce "am avut" (?) pare mult prea departe. şi mă, chiar am crezut în tine. şi am crezut mult după ce s-a terminat. nu vreau să ştiu dacă am însemnat ceva pentru tine vreodată. nu am nevoie de răspuns la întrebarea asta. poate da, sunt laşă pentru că nu vreau să ştiu, dar daca a fi laş în situaţia asta înseamnă a nu mai suferi, îmi dau voie să fiu laşă...

nu o să mai încerc. nu o să te mai caut. de gândit la tine o să continui să mă gândesc în fiecare zi. dar o să mă opresc şi din a face asta la un moment dat.

şi hey, toate frunzele trebuie să moară până la începutul iernii dacă vor să trăiască în primăvară.
eu nu fac excepţie.

Un gand neclar aburit de zgomotul pasilor trecutului mi-a luminat nesiguranta si mi-a trezit la viata zambetul demult uitat care piere oricum cand imi amintesc de tine.
Am încercat să învăţ de una singură multe lucruri. Am încercat să învăţ să cred, să lupt, să înţeleg, să învăţ versuri, lecţii, cuvinte, să păstrez, să accept, să ascult, să simt, să încălzesc. Pe unele le ştiu şi acum... pe altele le-am învăţat superficial, le-am tocit ajungând să le uit până a doua zi. Pe unele le-am învăţat de drag, pe altele de nevoie. Pe unele uşor, pe altele mai greu.

Un singur lucru nu am reuşit să învăţ: să renunţ. De multă vreme îmi predau lecţia asta. O învăţ de nevoie, nu pentru că aş vrea ci pentru că trebuie! Nu pot continua în felul ăsta. Şi după un timp, îmi dau teste. Teste pe care le pic mereu. Doi, trei, patru. Unu n-am luat niciodată, n-oi fi eu bună la învăţat, dar de copiat, nu copiez. Şi aşa n-am de la cine, sunt doar eu în banca asta numită aşteptare.
Şi astăzi îmi dau iar un test. Un test despre cum să renunţ la tine. Acelaşi test de 3 saptamani, alcătuit din aceeaşi întrebare."vrei sa renunti?"...
De ce nu pot sa ma vad langa altcineva?De ce nu pot fi fericita daca nu il vad sa il pot saruta si sa ii pot spune cat de mult il iubesc?De ce nu pot trai stiind-l departe?De ce nu pot sa iti aud numele,sa te vad pur si simplu pe strada cum iti vezi de viata ta,cum esti fericit fara sa am lacrimi in ochi care tanjesc dupa alinare,dupa o imbratisare de-a ta.
Nu e doar o obsesie dementa de-a mea pt ca daca ar fi m-ar fi durut undeva cand ne-am fi despartit...Dar nu e asa.Nu pot intelege cum de am ajuns aici,am trait si traiesc aceste sentimente tocmai pt persoana pe care nu credeam niciodata ca o voi iubi mai mult decat "iubirea mea din vara".....
Am stiu ca am facut cea mai mare greseala a vietii mele,chiar din momentul in care am acceptat acea propunere nesemnificativa pentru mine atunci dar care a devenit lamentabila prapastie a sentimentelor in care eu ma scufund anevoios si fara remediu.
Recompun trecutul ca si cum nu as fi eu unul dintre actorii principali....la sfarsit dandu-mi seama ca totul a degenerat prea mult,iar eu sunt coplesita atat de tare incat nu realizez ca nu pot controla tot ceea ce simt decat in clipa cand voi accepta ca te-am pierdut...
M-am facut ca nu observ nimic,ca nu imi pasa lasand umbra sa inconjoare tot...toate si am realizat ca daca ma voi juca de-a v-ati ascunselea cu propia identitate sau daca voi mistifica totul nu voi face decat sa continui sa ma mint singura,sa continui sa cred ca trec peste toate,ca detin controlul suprem...dar nu e asa.
O să crezi că sunt independentă şi că nu am depins de nimeni niciodată. O să crezi că sunt puternică şi că nu mă poate dărâma nimic. O să crezi că nu ştiu să plâng. Că nu am regrete. Că uneori sunt indiferentă. O să crezi că nu te-am iubit niciodata cu adevarat.Şi nu ai nici cea mai mică idee de cât de tare te înşeli. N-o să ştii de câţi oameni am depins, de câţi oameni m-am agăţat şi de câţi oameni nu am reuşit niciodată să mă desprind. Nu o să ştii cât de slabă mă consider. Nu vei ştii că te iubesc inca si asta voi face in continuare pt a lunga perioada de timp,N-o să ştii că plâng mai mult decât ar trebui şi că regretele sunt inelele pe care le port mereu. Habar n-o să ai că cea mai mare slăbiciune a mea este că îmi pasă prea mult. Nici că eu nu o să mi te dăruiesc nici măcar un pic, o să mă păstrez pentru mine însămi, departe de mâinile, ochii şi sufletul tău. N-o să ştii cât suflet pun în ceea ce scriu. Cât mă învinovăţesc pentru fiecare lucru care nu merge cum ar trebui. Cât de tare mă frământă să ştiu că cineva este supărat pe mine. Cât de apăsătoare mi se pare uneori tăcerea. Şi alteori cât de simplă şi frumoasă. Cât de dureros mi se pare să plec, lăsând pe cineva în urmă. Cât despre a rămâne sau a pleca... O să aştept să ajungi cât mai aproape, ca să nu uiţi niciodată felul în care ochii mei vor străluci când voi pronunţa cuvintele care niciodata nu au fost mai sincere ca acum pentru tine.
mi-ar fi mai bine dacă aş uita.

ştiu.
pot să uit.
dar nu vreau.

aş prefera să nu ştiu.

sau dacă nu, aş prefera să vreau să uit.
chiar dacă nu aş putea.
nicicând.

pentru că măcar atunci, aş vrea să pot.
pentru că acum, eu nu pot nici măcar să vreau.

să uit?
astăzi nu.
mâine?
nu ştiu.
poimâine?
Anyway loved you yesterday,love you still,always have and always will.

One last note.

Nu am nevoie de tine să merg mai departe.
Doar îmi doream să am.
Şi asta mă doare cel mai tare. Că pot fără tine.
Mai sceptică. Mai obosită. Mai închisă. Cu capul în pământ. Cu braţele încleştate. Şi picioarele grele.
Dar pot.
Şi uite aşa, s-a mai încheiat un capitol.

Concluzie.

Nu va speriati de felul in care reactionez atunci cand ma enervez.
Nu sunt posedata si nici extraterestrul din mine nu ma determina sa reactionez in felul ala [ spart si aruncat orice lucru care-mi vine la mana, trantit usi si urlete ].
Nu ma judecati aiurea cand habar nu aveti ce se intampla.Savurati-va vietile voastre perfecte ca de a mea am eu grija.
Deci pana la proba contrarie, asta e motivul pentru care ma transform intr-o tornada cand ma calca cineva pe coada.
Sunt doar o simpla copila comuna, dar cu vise mult prea mari si cred ca asta ma face speciala xD. Revenind. Cand sunt deprimata sunt urata pe dinauntru. Sunt foarte pesimista si ma critic in prostie in mintea mea. Ma autodistrug perfectionandu-ma, nu stiu cat de corecta e formularea asta.Ma indepartez de toti si toate si asta e doar instinctul idiot de a ma detasa si poate nu reactionez cum ar trebui pentru ca pana la urma ce vina aveti voi dar asta sunt...Ma interiorizez in secunda 2 cum ceva mi se intampla,refuz sa cred ca imi este cineva alturi,raspund in sictir,va ranesc,va spun cuvinte urate,arunc veni de colo colo din impuls...
Toate gandurile astea ma enerveaza. Am tot negat pana acum, dar n.am mai putut tine in mine si am rabufnit. O sa-mi revin si o sa am grija sa schimb ceva la mine, sa ma slefuiesc, sa ma perfectionez. Si de data asta o voi face pentru mine. Si atunci zambetul meu nu va mai fi incarcat de falsitate.Pentru ca va fi mandru de noua EU si de loveul idiot si pueril avut pentru o persoana retarda pe care am sa o uit .
Multumiti :))?Na!Si ce daca sunt o ciudata egoista care va raneste de cate ori e ea in starile nasoale provocate de dementul heart care ma nenoroceste?Revin eu la voi dupa si va zic texte convingatoare care va vor dovedi ca nu v-am tradat....doar v-am uitat intr-o umbra voit creata pentru a va proteja.
Bye.

Izbucnire de moment.

X: E ceva ce ţi-ai dori pe lumea asta, atât de mult încât ai fi în stare de orice pentru asta?
Eu: Da. Să trăiesc într-o lume în care numai EU exist. Să fiu doar EU şi nimeni altcineva. Nici familia, nici cea mai bună prietenă, nici persoana iubită, NIMENI.
X: De ce?
Eu: Pentru că nu merită. Mă scârbesc şi îmi provoacă greaţă cu toţii.
X: De ce?
Eu: Pentru că sunt de-a dreptul idioţi, inconştienţi, nemiloşi, cruzi... EGOIŞTI.
X: De ce?
Eu: Pentru că... La naiba! Se gândeşte cineva, vreodată, şi la mine? Nu, desigur că nu. Toţi cu problemele lor, afundaţi până la gât în rahat, concentrându-se pe a-şi face viaţa şi mai de rahat faţă de cum era înainte, prostindu-se şi drogându-se cu vise prosteşti. Nu, nu. Lumea se gândeşte la mine ca la un punct de sprijin, persoana cea mai potrivită pentru a asculta probleme altora şi a da un sfat şi a spune cuvinte încurajatoare. Dar, pentru numele lui Johnny Depp, nu s-a prins nimeni până acum că şi eu am nevoie de acelaşi tratament? Şi-au lăsat vreodată problemele ca să mă asculte şi pe mine câteva secunde? Sau şi mai rău... S-au gândit vreodată la sentimentele mele, la cum mă simt eu ?
X: Hm... dacă asta s-ar fi întâmplat, tu n-ai fi explodat în felul ăsta, deci NU.
Eu: Şi atunci, poţi să înţelegi cum mă simt?
X: Neglijată?
Eu: EXACT.

aberand cu gratie

am doar 14 ani[si ce daca sunt mai mica[-( fac eu 15 incurand>:):o3] iubesc şi nu am bani.
sunt o scorpie nenorocită ce-şi joacă rolul cu profesionalismul cu care a fost blestemată şi o idioată notorie căreia îi e frică de eşecuri.
sunt aia care te iubeşte în secret şi pe faţă te face în toate felurile, de o să crezi toată viaţa că te urăşte sau că îi eşti antipatic.
sunt aia care vrea să fie întodeauna ca ea pentru că simte nevoia să ştie că îi vine şi ei rândul să fie fericită.
sunt ameţita care se crede dată la o parte mereu şi simte nevoia să-şi apere proprietăţile.
sunt eu.

Principalele trăsături ale caracterului meu: Ambiţia,sensibilitatea[pe care nu o arat oricum],nebunia
Calitatea pe care o prefer la un băiat: Gentileţea, umorul,sinceritatea.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Uhm... Că îşi dau seama că viaţa fără mine e banală şi că mă apreciază pentru faptul că nu mi-e teamă să fac pe dementa ca să înveselesc lucrurile? Asta este echivalent cu faptul că mă iubesc şi mă suportă în continuare, deşi sunt o fiinţă atât de crudă şi nemiloasă.
Principalul meu defect: Orgoliu de proporţii infinite.
Ocupaţia mea preferată: Alalaaa... Cred că visatul cu ochii deschişi. Şi pălăvrăgitul. Despre absolut orice.
Visul meu de fericire: Cam incoerent, nu crezi ? Mă rog.Poate sa devin pilot...si sa public un roman...dar nu stiu cat mai sunt valabile.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Să nu mai pot visa cu ochii deschişi.
Unde aş vrea să trăiesc: Anglia,Miami,LA
Culoarea preferată: Albastru,purpuriu,neuitatul negru cu care va stresez,maro...
Floarea preferată: Orhideea,crinul,trandafirul[poate o fata sa nu il placa pan´ la urma?],si inca una care imi place doar pt miros dar nu stiu cum o cheama:">:))
Pasarea preferată: Nu-mi plac păsările sau poate doar joe a lu' kitty pretenu papagalitei pe care i-am dat-o
Bautura şi mâncarea preferate:multe depinde de stare.Poftesc si ma razgandesc repede..si ciocolată, mânca-o-ar mama :)).
Ce detest cel mai mult: Şantajul emoţional.
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Habar n-am. Toţi m-au captivat într-un anume fel.
Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Nu mă pasionează.
Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Telepatia.
Cum aş vrea să mor: Ca o eroină adevărată sau poate ceva romantic ;;). În orice caz, să nu doară!
Anul 2012: Anul în care voi cuceri lumea.
Criza economică te afectează?: Oarecum.
Cea mai împiedicată, aiurită şi aeriană persoană pe care o cunoşti?: Moi ?sau kitty care are traieste in norisorii ei speciali si neintelesi de nimeni
Un cuvânt de alint: Eu nu alint pe nimeni :)) Oh, la naiba, ba da! Fir-ar, şi cică am orgoliu :)))
Maică-ta: Nebuna stresantă, dar o apreciez mai mult ca inainte asta e sigur
Tac-tu: Cândva era idolul meu, acum... i-ar sta mai bine dacă ar tace din gură :))
Baltagul: Sincer ? M-a durut în cur de el
Fostul tău, respectiv fosta: Hăhă, mă abţin :))
La 60 de ani: Încă celebră.
Egoism: Din plin.
Ultima dată când ai minţit: Chiar acum. Pe tine.
Starea de spirit actuală: Nu pot să-mi dau seama, se schimbă cu o viteză inimaginabil de mare.
Citate preferate:Viata nu e alcatuita din numarul de respiratii, ci din momentele care iti taie respiratia,Între Plictis şi Extaz se deapănă întreaga noastră experienţă privitoare la timp,Dragostea-i un înec, o scufundare în fiinţă şi în nefiinţă. Căci orice voluptate e o împlinire şi o stingere.Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită.
Pofta nebuna de a ma caracteriza de la un timp explodeaza b-)