Ceata...

Picaturi de vopsea rece
Curg pe obrazul amortit
Tu taci si uita.
Totul s-a sfarsit.

Poate o sa iti aduci aminte vreodata ca am existat,
Ca te-am facut sa simti ceva adevarat.
Vantul rece strecoara printre amintiri
Durere,speranta si suspin..
Si scufunda acele timpuri in uitare
Ca sageti de smoala nemuritoare.

Abisul ne cuprinde pe amandoi.
Tu taci,iar eu vorbesc pentru amandoi.
Suntem scrijeliti apasat,
De cutitul vietii cel neindurerat.
Tu pierzi increderea in cutitul care te taie,
Sperand o alta viata,una nemuritoare..

Indulcind zvacnirile pulsului ciobit cu un raspuns falsificat
Tu crezi ca ai reinviat..
Pe buzele-ti de-un tremur umed,
Iti reinvie o ameteala fina.
Ce inghite cu ardoare,
Alunecarea ta spre nefiinta.

Te avanti in maine
Si ti-l amintesti pe azi.
Plin de cenusa,tu iar cazi...
Dar te ridici,iar ceata dispare.
Rana creata de cutit este absorbita de uitare.

O dulce adiere a vantului nemuritor,
Te face sa vezi acea lumina uitata in pridvor.
Te scuturi de cenusa,iti nasti acidul sufocat,
Iti imbracisezi moralul viciat
Sperand sa-ti amintesti ce ai uitat...
Si iar si iar tu tipi...dar nu mai poti retrai ce ai trait.