Ploaia

Afara,ploaia curge cenusie.
Din nor in nor
Din zare in zare
Cutremura vazduhul o pasare calatoare.

Dupa culmi de piatra sura,
Cand isi pleaca incet marirea
Soarele,dispare iara
Tot ascunzandu-si privirea.

Privesti pe geam linistit
Sperand o raza pura,
Dar ploia a venit
Ne mai lasand nimic in urma.

Melancolia rasare ca un inger pazitor
Tu incerci sa alungi acel sentiment trecator.
Stropii isi gasesc sfarsitul pe geamul aburit
De rasuflarea-ti calda ce vibreaza necontenit.

Viata dusa fara-un nume,
Vise ce ti le-ai vandut,
Inima-ti topita de regrete
A fost sfartecata demult.

O raza de lumina incearca sa patrunda
Trezind in sufletu-ti pribeag o nostalgie blanda.
Amintindu-ti ce ai fost si ce vroiai sa fi,
Amintindu-ti ca,cadva tu nu vei mai fi.

Un strigat de durere,
O lacrima pe cer,
Te face sa-ti doresti sa fi
Ce ai fost ieri.

Cerul ca un lac de flacari
Sfaraie de vant cu dor.
Tu acum esti tot un zambet
A trecut...a fost usor.

Ii urasti si vrei sa moara
Cei ce te-au facut sa suferi
Dar ii lasi sa moara singuri,
In otrava ce ii distruge.

Si ploaia a-ncetat de atunci
Si te uimea lumina cruda
Veneau fasii de soare lungi
Ce-ti atingeau mana plapanda.