Insomnie

Cedezi in fata unor tablouri incetosate,
Privesti chipuri nesperate...
Si taci,sperand o reinviere
O dulce adiere.

O pocnitura trezeste linistea creata,
Tu n-ai sa mai vezi acea lume niciodata.
Totul e mort,ucis de tine si de mintea ta bolnava
Tu vrei..dar nu se poate repara acea epava.

Coplesit adormi ucis de-o pulbere amara,
Flexibila tepusa ce te ucide pentru a treia oara.
Vrei sa dispara tot,
Sa dai timpul inapoi
Dar nu mai ai ce face
Acum ai ganduri noi.

E prea tarziu..rana-i adanca,doare
Acum esti singur pe pamant si speri la vise neclare.

Ai plecat cu soare
Te-ai intors cu ceata.
Sperand ca o sa reinvie acea mica speranta.
Ai plecat intr-o toamna plina de culoare
Ai revenit intr-un inceput de iarna fara soare.

Dupa ploi reci care ti-au amortit gandirea
Dupa frigul si ceata care iti orbesc privirea,
Astepti o umbra mica
Care sa iti alunge acea tainica frica.

Amintirile iti trecura vii
Umplandu-ti pieptul cu stoluri de zvacniri.
Mintea parca-ti e blocata
De conceptii ce nu vor disparea niciodata.

Fara griji in intuneric,
Fara strop de frica,
Te resemnezi asteptand in cripta.
Acel "tu" de-odinioara,
Acel zambet fermecat,
Acel caracter care ti-a fost luat.

In sfarsit se topeste frigul
Intr-un curcubeu al vietii,
Intr-un lucru nesperat,
Intr-un tremur neelucidat.

Ti-e bine asa cum esti
Desi tu speri ca vreodata,
Sa poti sa fi cum ai fost ieri,
Sa poti sa traiesti ca altadata.