Fum.Vodka.Praf.... Si asa au inceput sa se construiasca cu fiecare zi clipe ce ma fac sa tremur . 'A fost o greseala' , asta mi-o spun toti cu privirea dezamagita si ochii atintiti asupra pacatoasei de mine. Dar daca pentru mine acele clipe au insemnat mai mult decat o ' destrabalare' inconstienta ? Daca atunci cand trageam o liniuta si ma apropiam cu placere ,in timp ce pulsul meu crestea, spre persoana care intindea paharul de vodka sa imi treaca eu chiar implicam niste sentimente?Si daca atunci cand asteptam sa se faca doua si sa sun la un taxi sa ma ia , nu doar o faceam pe rebela care este singura acasa , ci ma duceam acolo unde simteam ca sunt inteleasa si nejudecata pentru prima data?Daca atunci cand ma refugiam in bratele celui ce niciodata nu ar fi trebuit sa fie in viata mea in conjunctura aia, eu chiar ma simteam apreciata pentru prima data? Daca atunci cand ma pisiceam si sarutam fara constiinta persoana ce vroiam sa imi indeplineasca fiecare dorinta, eu nu imi distrugeam viitorul ci consideram pentru prima data ca imi ofer sufletul cuiva ce ma asculta,nu ma priveste sec?Si daca atunci cand priveam ecranul buimaca in timp ce suna prietenul,fratele,mama eu nu doar minteam nerusinat nerealizand ce fac,ci doar ii protejeam de adevarul caustic ce niciodata nu ar fi trebuit sa il afle?... si dupa toate astea : i-ar pasa cuiva? 'Devii o epava drogata! Fara viitor! Fara respect de sine! Fara NIMIC" Dar intrebarea : De ce ai ajuns sa faci acele lucruri? nimeni nu o pune. Nu ma refugiam ca o distrusa in vicii si nici nu incercam sa ies in evidenta cu nimic ... doar ma eliberam de apasarea care imi taia respiratia in fiecare zi.Asa nu ma mai simteam vinovata ca nu simt nimic , ca traiesc o minciuna care ma sufoca treptat prea mult , asa imi identificam mica mea lume intre cei patru pereti , fotoliu dezordonat plin cu hainele mele aruncate in graba cand se facuse prea cald , scaunul incarcat de delicatese neortodoxe ce imi anihilau fiecare gol ce ma distrugea inainte. Aparent caracterizarea unei fiinte debusolate,fara sprijin,fara NIMIC. Dar daca eu ma simteam bine in 'nimicul' asta ; daca eu vroiam sa spun stop cand eram pregatita, daca eu asa puteam pentru prima data sa sterg definitiv lacrimile ce detestam sa le vada cineva,ce detestam eu sa le mai simt ; daca eu asa imi dovedeam capacitatea de a ma intoarce acasa vie, nevatamata si cu aceeasi dorinta de a fi cineva ... de ce vreti sa imi furati asta ? E mai usor sa judeci decat sa intelegi.... Nu exista gratii care sa ma potoleasca, nu exista discursuri care sa ma sensibilizeze, nu exista consecinte care sa ma determine sa ma tem. Exist doar eu, cea care si-a dovedit pentru ultima oara ca adevarul nu e in stare nimeni sa il suporte si sa-l intelega in acelasi timp. Welcome home my old friend! Aceeasi eu,aceeasi minciuna congelata intr-o cutie de vise.