Nu am stiut ca....

Nu am stiut ca fiecare zi e un tango , iar daca ai facut un pas gresit, esti calcat in picioare
Nu am stiut ca viata e arta de a desena fara radiera, decat dupa ce mi-am vazut aproape toate paginile mazgalite.
 Nu am stiut ca oamenii , sub masca inocentei poarta adesea in suflet, niste demoni. 
 Nu am stiut ca trebuie sa lupt pentru fiecare lucru de care ma bucur acum.
 Nu am stiut ca timpul se joaca de-a ''cine fuge mai repede'' si intotdeauna castiga. 
 Nu am stiut ca intr-o zi , ma voi privi in oglinda si-mi voi da seama cat m-am schimbat.
 Nu am stiut ca e mai bine ca o iubire sa arda ca un foc de paie, decat sa mocneasca pana se stinge.
 Nu am stiut ca pretul meu nu se estimeaza in bani, dar chiar daca as fi stiut asta, tot euro era moneda de schimb.
 Nu am stiut ca pe oameni trebuie sa-i observi atunci cand castiga... deoarece cand castigam mandria ne tradeaza, iar cand pierdem, mandria ne sustine. 
 Nu am stiut sa fiu ceea ce vor altii...si cred ca asta nu se va schimba niciodata.

Fum.Vodka.Praf.... Si asa au inceput sa se construiasca cu fiecare zi clipe ce ma fac sa tremur . 'A fost o greseala' , asta mi-o spun toti cu privirea dezamagita si ochii atintiti asupra pacatoasei de mine. Dar daca pentru mine acele clipe au insemnat mai mult decat o ' destrabalare' inconstienta ? Daca atunci cand trageam o liniuta si ma apropiam cu placere ,in timp ce pulsul meu crestea, spre persoana care intindea paharul de vodka sa imi treaca eu chiar implicam niste sentimente?Si daca atunci cand asteptam sa se faca doua si sa sun la un taxi sa ma ia , nu doar o faceam pe rebela care este singura acasa , ci ma duceam acolo unde simteam ca sunt inteleasa si nejudecata pentru prima data?Daca atunci cand ma refugiam in bratele celui ce niciodata nu ar fi trebuit sa fie in viata mea in conjunctura aia, eu chiar ma simteam apreciata pentru prima data? Daca atunci cand ma pisiceam si sarutam fara constiinta persoana ce vroiam sa imi indeplineasca fiecare dorinta, eu nu imi distrugeam viitorul ci consideram pentru prima data ca imi ofer sufletul cuiva ce ma asculta,nu ma priveste sec?Si daca atunci cand priveam ecranul buimaca in timp ce suna prietenul,fratele,mama eu nu doar minteam nerusinat nerealizand ce fac,ci doar ii protejeam de adevarul caustic ce niciodata nu ar fi trebuit sa il afle?... si dupa toate astea : i-ar pasa cuiva? 'Devii o epava drogata! Fara viitor! Fara respect de sine! Fara NIMIC" Dar intrebarea : De ce ai ajuns sa faci acele lucruri? nimeni nu o pune. Nu ma refugiam ca o distrusa in vicii si nici nu incercam sa ies in evidenta cu nimic ... doar ma eliberam de apasarea care imi taia respiratia in fiecare zi.Asa nu ma mai simteam vinovata ca nu simt nimic , ca traiesc o minciuna care ma sufoca treptat prea mult , asa imi identificam mica mea lume intre cei patru pereti , fotoliu dezordonat plin cu hainele mele aruncate in graba cand se facuse prea cald , scaunul incarcat de delicatese neortodoxe ce imi anihilau fiecare gol ce ma distrugea inainte. Aparent caracterizarea unei fiinte debusolate,fara sprijin,fara NIMIC. Dar daca eu ma simteam bine in 'nimicul' asta ; daca eu vroiam sa spun stop cand eram pregatita, daca eu asa puteam pentru prima data sa sterg definitiv lacrimile ce detestam sa le vada cineva,ce detestam eu sa le mai simt ; daca eu asa imi dovedeam capacitatea de a ma intoarce acasa vie, nevatamata si cu aceeasi dorinta de a fi cineva ... de ce vreti sa imi furati asta ? E mai usor sa judeci decat sa intelegi.... Nu exista gratii care sa ma potoleasca, nu exista discursuri care sa ma sensibilizeze, nu exista consecinte care sa ma determine sa ma tem. Exist doar eu, cea care si-a dovedit pentru ultima oara ca adevarul nu e in stare nimeni sa il suporte si sa-l intelega in acelasi timp. Welcome home my old friend! Aceeasi eu,aceeasi minciuna congelata intr-o cutie de vise.

Redefinire ... identificare

"Stiu ca mereu am zis ca deciziile trebuie luate plangand. La momentul respectiv, nu-mi puteam stapanii lacrimile, probabil de asta am crezut ca e adevarat ce zic. Dar acum... :) acum dragilor, s-au schimbat multe. Sunt aici. Gata sa zambesc, gata sa fac totul cum trebuie. Fara regrete, fara metafore ce ar trada vreo durere interioara, fara rimel scurs pe sub ochi, sau statul in pijamale cu bautura langa mine. De azi , voi fi cosmarul celor ce inca au senzatia ca viata mea n-a fost decat o alegere proasta. Voi fi curva ce invata din nou sa mearga drept, voi fi javra careia nu ii va pasa peste cate cadavre calca, si care nu se va opri nici macar o clipa in loc sa caute pulsul celor ce zac langa picioarele ei. Nu am fost niciodata o prietena buna. Pentru ca nu cred in prietenii. Pentru ca nu cred in capacitate unei individe de a ma intelege. Pentru ca eu am limitele mele, barierele mele, lumea mea, principiile mele. Pentru ca eu imi incalc promisiunile si ii tradez pe toti cu prima ocazie. Nici macar o iubita buna nu as putea fi. Eu nu iubesc. Eu am incercat doar sa ma schimb, sa ma pun pentru cateva zile in locul celor ce inca au senzatia ca ''unde dragoste nu e, nimic nu e'' . Prostii! Aberatii! Tampenii! Azi sunt linistita. Azi imi beau cafeaua aburinda cu un gand malefic sa-i distrug pe toti. Indiferent ca imi stau in drum, sau privesc distrasi de pe margine. Azi nu mai fumez Kent. Fumez Vogue. Pentru un nou inceput. Sau pentru continuarea aceea pe care am dat-o uitarii cand m-am lasat prinsa ca o proasta de alte lumi, in care exista iubire si incredere. Sunt fericita. Si singura. " Si al dracu de multumita.

Banii aduc fericirea

De ce sa mintim ? Nimic nu se compara cu senzatia de putere pe care ti-o insufla o suma frumusica venita din cine stie ce mijloace . Degeaba esti cu persoanele din jurul tau, ' pe care le iubesti si care ti-au fost alaturi' si alte clisee de genul cand buzunarul este gol si inima tanjeste dupa ceva.Suntem oameni si , dupa parerea mea , singura caracteristica care ne deosebeste de animale este tentinda de a materializa totul si de a pune un pret la orice... astfel pentru a putea fi cumparat, obtinut, vinde, pentru a putea fi folosit, posedat etc . Si ce? E rau daca este asa? De ce trebuie sa sustin in sus si tare ca nu ambalajul conteaza si ca indiferent ce ar fi la sfarsit tot un ' nimic ' nevalorificat ramanem? Poate asa este ... dar pana atunci avem o viata care nu se poate pune pe 'replay' si care ne pacaleste la fiecare colt de strada ca ' atat ' nu este satisfacator ci doar ' este loc si de mai bine ' . Poate exista suflete ratacite care cred in pura ' fericire ' si nevinovatul sentiment al dragostei ... dar se mint singure . Ori s-au riscat si au dat gres sfarsind sa aiba doar o conceptie limitata, ori ei chiar au un masochism puternic dezvoltat Banii,da,poate nu aduc fericirea... dar o cumpara usor formandu-se un lant trofic bine sudat care ori te distruge,ori te transforma intr-o epava, ori te fac 'dumnezeul vietii tale'. Si e rau in asta? Ipocritilor, lasa-ti mastile acasa si recunoaste-ti!Oamenii slabi sunt ca un musuroi de furnici, se imprastie peste tot , se lasa manipulati de fiecare firmitura si sfarsesc calcati in picioare de un ' plictisit ' si asa va fi mereu. Ne lasam tentati de putere, avem o foame de bani imperturbabila... si? si profitam. Atat timp cat ne asezam linistiti cu capul pe perna... totul este posibil si permis.

Magazin de iluzii

Toti incapabilii se bat pentru a cumpara iluziile cele mai ieftine din targuri,cand ar putea sa realizeze ce usor este sa licitezi propriile convingeri cand au capacitate sa stapaneasca asemenea concept,iar 'banii' obtinuti pot cumpara enigma nu piese de puzzle care duc in rezolvarea ei.
Totul are un pret si o eticheta care sa ii dea de gol ingredintele,riscurile si termenul de expirare.Trenul cu vagoane pline de explicatii calatoreste in statia care e capabila sa vada si sa filtreze importanta lor,apreciind abstract ce poate fi valorificat.Daca nu vedem, nu putem spune ca nu exista,iar daca nu suntem capabili sa intelegem nu putem spune ca nu are sens..
Orice poate fi cumparat dar depinde care este pretul,orice poate fi vandut dar depinde de detasarea cu care renunti la pricipii,orice poate fi explicat dar depinde de mentalitate.
Nu asociez banii cu obtinerea unui lucru.Nu exista satisfactii cand stii ca o bucata de hartie,pe care multi si-au lasat amprenta si au folosit-o in scopuri relativ comune ,'acelasi nimic' tipic si insuficient, ti-a obtinut tinta la care tu tindeai sa ajungi.
Probabil momentul cand am ajuns cu toti sa obtinem cu ajutorul acestor misogine vietati care prid importanta, in ochi nostri ,care ,ar trebui sa o detina ceva cu mult mai valoros, a fost decaderea care ne-a adus sa pierdem ceea ce ne face oameni si nu animale pradatoare care vaneaza inocenta pentru a o trai inca o zi.
Dar noi fiind patetici ne vom gasi scuzele potrivite care sa ne exclunda vina din orice lucru aparent meschin si josnic,vom fugi de cate ori avalanja se va declansa


Totul trebuie mereu sa fie obtinut rapid ... Dar nu multi realizeaza ca ceea ce se ofera pe tava vine fara asigurare. Totul trebuie sa aiba un pret... Dar nu multi realizeaza ca nu sunt milionari ca sa il plateasca. Totul se amaneteaza,inclusiv sufletul ... Dar nu multi realizeaza ca dobanda va fi prea dureroasa ca sa mai fie totul ca inainte. Totul are o solutie.. Dar nu multi realizeaza ca intr-o problema nu ea este cheia , ci timpul in care o ei ; prea tarziu niciodata nu va fi mai bine. Nimeni nu e perfect ... Dar toata lumea poate sa para.

Sunt un nimeni de nicaieri,
Sunt cea de azi,nu cea de ieri.
Si chiar daca nu mai am nimic,
N-am sa renunt,mi-e tipic.

Am sa merg cat mai departe,
Trecutul de prezent se desparte
Si uite asa se lasa totul in spate,
Asta fiind reteta unei vieti aparte.

Si exista un viitor ce stiu ca e al meu,
Construit usor sau poate mult mai greu.
Depinde doar de mine si ce aleg sa fac
In viata asta-n care toti doar ne pun capac.




Asta sunt eu
Si stiu ca nu e bine
Sa fi strain chiar si pentru tine
Sa fi totul si sa pretinzi ca esti nimic.
Sa fi criminal si sa ucizi cand esti descoperit.

Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler)
"- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.
- Daca ai timp...i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
- Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp...

Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;
- Sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin;
- Sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;
- Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
- Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna."

Letter to my soul

" Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care-ti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit. Nu vreau sa te ranesc. Ti-o spun deoarece cred ca asa e drept, sa fiu sincer cu tine inainte de a incepe. Sper ca apreciezi acest lucru, pentru ca nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum incolo. Deci inca o data, iti spun din capul locului: nu vei fi niciodata fericit. Ti-o dau in scris, si sa-ti fie de bine.Vreau sa iesi din casa, in cea mai insorita, mai minunata zi a anului, si sa rostesti cu voce tare: <> Chiar si in caldura aceea, ar trebui sa reusesti sa-ti vezi respiratia rece, aburita, confirmand aceasta afirmatie. Singurul mod de a evita sa-ti vezi respiratia este sa o spui cu mandrie, ca un om intelept: Incearca sa o spui din cand in cand. Admite ca niciodata nu te va multumi nimic chiar daca ai avea in fata ochilor urland o faptura ipotetic 'perfecta' ce iti va indeplini fiecare dorinta si isi va infinge un cutit in inima pentru tine daca ai vrea.. tu!... tu aceea persoana care priveste amuzata si rece defilarea ei in nefericire,niciodata nu vei accepta ca esti implinita,mereu vei cauta un 'altceva'. Lacrimi ? Sovaind, cand se scurg pe obraz, nu fac decat sa imprime singura dovada ca am dreptate.Nu viata e o 'curva' asa cum o numesti, nu persoanele din jurul tau au vreo vina , nu 'te iubescul' care te amuza de dimineata era fals ... ci... draga mea amica, prea mult iubita mea reflexie.. tu! tu esti vantul care modeleaza norii sufletului tau. Uita tot . E greu ?!De ce sa fie ? Accepta ca esti prea rece, ca esti seaca ... Nu mai cauta in rasputeri in adancul sufletului tau sentimente care sa te ajute sa oferi zambetul fals si prietenos de dinainte.Gata ! Romanul aparentelor a ajuns la sfarsit si uite asa toti sunt dezgustati ca nu te recunosc . Erai prea perfecta ? Iti placea cum erai privita ? Mereu ai fost aceeasi fiinta cu inima de piatra infasurata in haine frumos colorate care sa ascunda asta.De ce a fost nevoie sa minti pana acum ? Ti-am zis ca nu totul dureaza o vesnicie. Dar viata merge inainte , egoismul tau morbid te va ajuta sa infuleci mereu succesul si sa devii cine vrei cu adevarat pentru ca stiu dragul meu suflet ca esti la fel de nebuna dupa aplauze si reusite ca o bestie insetata.Dar merita oare pretul ? Si drumul de ce trebuie sa fie asa de spinos ? Eu te inteleg, iti inteleg excesele, iti inteleg pornirile , nemultumirile dar ai grija ... uneori victimele pe care le faci fara motiv nu merita sicriul tau ci onorarii !Pentru ca datorita lor esti cine esti acum ... Ai grija, prea iubitul meu demon . Viata e lunga si tu deja prea multe sticlute de otrava ai consumat pe persoanele care nu meritau . " Cu prea multa dragoste, A ta reflexie sincera.

Dezamagita de ce 'a fost'
Instrainata fara rost,
Ma simt vinovata ca nu simt,
Lacrimile ce 'ieri' m-au ranit.

De ce vreau,ce am aruncat?
Cand atunci zambeam ca ai plecat.
De ce ma secatuieste treptat?
Vreau alte iluzii ce se construiesc neincetat.

Aleg noi inceputuri,
Vreau mereu alte lucruri.
La sfarsit imi amintesc ca te-am uitat
Se pare ca degeaba spun ca m-am schimbat.

Iubesc si fug cand nu stapanesc
Catastrofa ce o pornesc,
Plang si uit ca am incurcat
O alta viata ce nu a meritat...

Nu regret ca te-am ranit
Desi sper la inifinit
Sa ma simt vinovata
De o alta fericire luata.

Sunt iubita perfecta
Cu inima de piatra
Sunt eu,
Dezastrul pe care nu il vei stapani niciodata!

Speranta unei umbre care vrea sa devina persoana din fata pe care o vede cum traieste viata....Niste cuvinte care sper ca vreodata vor deveni un monolog interpretat frumos .

Nu există prieteni care pleacă. Aceia nici nu erau prieteni, ci doar cunoştinţe. Stăm cu toţii într-o gară, pe un peron, aşteptăm ceva, nici noi nu ştim ce. Suntem singuri. Trenurile vin şi pleacă dar nu sunt pentru noi. Dacă ar fi le-am recunoaşte. Stăm singuri pe o bancă, îngheţaţi de frig şi singurătate. Apoi vine cineva şi se aşează lângă noi. E tot un călător. Şi el aşteaptă un tren. Aşteptarea apropie oamenii aşa că intrăm în vorbă, ce să facem şi noi?

„- Bună ziua

- Bună ziua. Ce mai faci?

- Aştept un tren, tu?

- Şi eu.

- Urată vreme.

- Da…”

Apoi tăcem. Dar liniştea nu stă prea mult. Vorbim. Schimbăm cuvinte fără semnificaţie despre vreme şi trenuri, despre trecătorii mai norocoşi care au găsit un tren, trenul lor. Trebuie să spunem ceva. Aşa e politicos, nu? Pe urmă, cu cât vorbim mai mult, cu atât spunem lucruri mai importante. Celălalt nu mai e un străin. Aşteptarea aceasta împreună ne-a împrietenit. Îi vorbim despre fericire şi visele noastre, îi spunem cât ne e de greu şi el ne înţelege, poate şi plângem un pic. Dar nu,nu e timp de asta. Iată, a venit un tren, e pentru el. Trebuie să plece, dar o sa ne scrie. Sigur că da, o să ne scriem, o să ne sunăm, rămânem prieteni, leăgtura asta nu poate să dispară. Cuvintele ce s-au rostit între noi nu sunt cuvinte de străini. Cel ce le-a auzit este un prieten.

Apoi zilele trec, apar cărţile poştale scrise scurt, cuvinte banale şi politicoase, el a ajuns în altă gară, aşteaptă alt tren, e în altă etapă. Şi noi am devenit doar o cunoştinţă plicticoasă faţă de care are datoria de a scrie. Dar trece şi asta. Nu ne scrie mult. Între timp apare altcineva pe peron, un alt călător. O să vorbim şi cu el, ne împrietenim şi cu el, altfel cum? Nu din asta e făcută viaţa? Nu din prieteni pe care îi pierzi?

Am avut prieteni în liceu cu care am băut şi am plâns de anul nou sau la cine ştie ce petreceri, lor le-am spus lucruri pe care nici eu nu le bănuiam despre mine, ei erau alături de mine, nici nu visam că într-o zi nu o să ne mai vorbim. Ne întâlnim uneori pe stradă şi eu traversez ca să nu îi salut. Saluturile astea politicoase mă omoară. La ce bun? Dacă nu suntem decât nişte cunoştinţe distante acum, de ce să ne chinuim 5 minute cu un subiect de conversaţie? Nu mai sunt prietenii mei. Au murit pentru mine. Şi nici atunci demult nu erau prieteni dacă acum nu mai sunt. Doar s-a întâmplat să ne petrecem un timp împreună, un timp în care fiecare aştepta altceva. Dar dacă aceia erau prieteni adevăraţi, nu plecau cu primul tren, ci rămâneau lângă mine, aici. Pentru că nu trenul pe care îl aştepţi contează, ci alături de cine aştepţi. Ei nu au înţeles asta. Nu am nevoie de prieteni întâmplători, de vagi cunoştinţe pe la petreceri care să îmi dea mesaje banale de crăciun. Nu vreau politeţea voastră! La ce bun cuvintele acestea reci şi stupide? Nu îmi sunteţi obligaţi cu nimic! Nu trebuie să mă salutaţi, nu trebuie să îmi trimiteţi mesaje banale, nu trebuie să mă sunaţi dacă chiar nu aveţi ce îmi spune. Vă eliberez din funcţia de falşi prieteni, foste cunoştinţe, colegi. Am nevoie de oameni adevăraţi care să nu mai plece de lângă mine. De aceea stau aici şi aştept. Nu am să iau nici un tren, nu am să merg mai departe. Aştept pe cineva care să rămână aici pentru mine, lângă mine, mereu.

'Legile lui Jeannette.'

♥ Regretele de 'dupa' mereu vor fi invinuite,dar remuscarile de 'dinainte' mereu vor fi considerate nevinovate.
♥ Cand spunem 'niciodata' din orgoliu,mereu vom vrea sa avem martori carora sa le demonstram ceva.
♥ Daca dai vina pe celalalt,ti-ai recunoscut greseala.
♥ Daca zambesti cand vrei sa ascunzi ceva,iati o oglinda cu tine pentru a te asigura ca o faci perfect.
♥ Cand desconsideri o persoana cu voce tare iar in interior o doresti cu ardoare,a doua zi vei regreta ceva.
♥ La betie oamenii nu spun ce gandesc ci,ce ar fi vrut sa se afle .
♥ Cand crezi ca ai castigat,uita-te in urma pentru ca cineva sigur iti doreste locul.
♥ Cand iti invinuiesti orgoliul te-ai redus la zero.
♥ Daca recunosti ca ai slabiciuni,nu vei fi nevinovat ci de o suta de ori mai vulnerabil ca inainte.
♥ Daca speram la ceva mai bun pentru ziua de maine,inseamna ca irosim o zi din viata pentru a ne consola incapabilitatea.
♥ Cand spunem ca 'regretam ce s-a intamplat,dar ne bucuram ca am incercat' nu vom dovedi nimanui ca am trecut peste,ci doar ne vom consola durerea care inca exista.
♥ Daca spui 'daca' nu vom fi mai preventivi ci doar vom intampina esecul mai repede.
♥ Optinand ce ne-am dorit,vom recunoastem ca vrem mai mult dar avand totul mereu vom nega.
♥ Renegand trecutul,viitorul este compromis.
♥ Nu te crede mai bun decat sigur sti ca nu esti pentru ca in momentul ala recunosti ca esti mai prost decat pari.
♥ Toti stim sa dam sfaturi cand nu suntem inclusi,dar cand avem aceeasi problema vom reactiona total opus spuselor celuilalt.
♥ Daca spui ca nu poti sa iubesti,uita-te in oglinda si iti vei vedea egoismul.
♥ Cand cineva te minte pentru a-ti ascunde ceva dureros,trebuie sa ii spui 'multumesc' pentru ca e singurul lucru pe care il poti primi pe gratis de la cineva: minciunile frumoase.
♥ Al 3-lea razboi mondial s-a declansat demult doar ca pe silentios si cu urmari mai grave
♥ Cat timp regretam dupa ce am fost sinceri cu cineva care nu merita inseamna ca nu avem constiinta.
♥ Daca risti fara constiinta,nu esti mai curajos ci mai dornic de regrete.
♥ O simpla conjunctie a framantat minti ilustre'Cine a fost primul:oul sau gaina?' / 'a fi sau a nu fi',iar omul de rand,acuzat si ignorat a gasit raspunsul cel mai aproape de adevar: nici una,nici alta.
♥Superficialitatea este un scut protectiv,nu un defect.
♥Capabilitatea de a vedea in profunzimea lucrurilor este cheia spre singuratate.
♥Cand afli ca lucrurile pe care ieri le ignorai,detineau adevarata importanta nu realizam ca nu mai putem repara nimic,stricand tot.

Desert

Nisip umbrit si luminat
De capriciul undelor manipulat
Obrajii far' de vina ai soarelui rusinat
Arzad parca de jar,jenat,ca nu s-a schimbat.


O soparla mica se ascunde sub o piatra,
Soldat puternic ce nu se lasa induplecat niciodata,
O adiere de mister
Rascoleste spinii certareti
A unui cactus solitar capturat de dispret.

Cerul ca un lan de foc
Sfaraie de dor si jale
Ca e singur ca-ntr-o vale
Fara animale.

Amprente spumoase zambesc ingamfat
Povestind ce au vazut cand au cutreierat,
Suspinand ca au uitat,
Un pescarus hoinar de mare luat.

Dezordonat si ravasit
Un carabus ciufulit
Se plimba fara harta in uitare
Uitand pe varanda ochelarii de soare.

Adanc avant de seva
Cutreiera sfarsitul
Lasand o vijelie
Sa-ntampine asfintitul.

Tu! desert feeric,sec si asuprit
De singurate pururea invelit
Capeti vreodata cu ardoare,
Aripi ce te duc spre inaltare?

Declinul iertarilor.

I-am iertat pe toti,
Dar nu am fost in stare sa ma iert pe mine.

L-am iertat pe cel ce nu a crezut ca eram
In afara de trup un suflet la care nu tineam.

L-am iertat si pe cel pentru care nu am fost
Decat un obiect vorbitor fara rost.

I-am iertat chiar si pe cei
Ce au lovit in repetate randuri,
O inima ratacita printre ganduri.

Si voi continua sa iert,
Pentru ca nu pot trai cu regret
Dar ceva SIGUR nu voi ierta
Pe MINE ca am permis asa ceva.

Ultima pledoarie

Erai aproape de orbire
Avand atata iubire,
Te credeai aproape de nemurire,
Cuprins de-atata fericire.
Dar ti-ai iesit din fire
Si-ai transformat totul in nemultumire.
Nu mai aveai dulcea privire,
Nu mai era loc de-o zambire,
Tu si tristetea-nicio deosebire!

Dar voi continua sa ma agat de raze
Ce pier de fiecare data in epave,
Ce mereu imi vor aminti de tine
Ce mereu ma vor face sa nu cred in mine.

Dar a trecut,si ce?
Viata merge mai departe.
Totul a fost o poveste trista
Desprinsa dintr-o carte.

Ma cuprinzi ca un vanator surd
-ce-aduce regrete.
Si ma lasi goala
-soarele aparand doar daca il desenez pe perete.

Intr-un desert timid si izolat
Eu doar am reinviat
Am incetat sa cred ca te-ai schimbat
Si am uitat ca ai existat.

Ma poti minti in continuare,
Dar m-am plicitisit sa mai cred
Aceleasi cuvinte ce mereu se repet.

Ma poti face sa cred ca sunt cea mai speciala,
Dar nu mai vreau sa aud
Aceeasi confesiune amara.

Pe ea o poti iubi si proteja
Pe ea o poti imbratisa,
Pe ea o poti suna cand soarele dispare,
Dar daca sunt cea speciala , eu de ce mereu raman in uitare?

Acel 'nu stiu' speriat
Pe care l-ai imprumutat
Ieftin, de la un magazin expirat
M-a scarbit si m-a intristat.

Dar ca sa semanam macar o data
Iti voi zice si eu altadata
'Nu stiu'daca m-ai pot iubi
O stanca fara remuscari si plina de venin.
'Nu stiu' de ce mereu am crezut in tine
Dar acum din fericire nu mai tine.
Desi poate plang si sper inca o alta minciuna
Nu voi arata si nu iti voi mai canta in struna.

Da! Te-am iubit! si inca o voi mai face
Acea poveste ma face sa stau ca pe ace,
Dar nu ma voi gandi la tine,ca la acel baiat special
Ci ca la un vis care nu a fost real.

Un capitol s-a incheiat
Nu ma deranjeaza ca o alta 'ea'
Poate mi te-a luat.
Nu ma deranjeaza ca in trecutul care m-a format
Erai mereu acelasi 'tu' neschimbat.

Adio! demonule ingandurat
Sensibil cateodata dar nu neaparat.
Ai fost un inger ce a uitat
Ca nu poti ramane cu inocenta inzestrat.

Ingerul oare vreodata vei stii ca te-am iubit?
Dar,vai,ce amagire! cine ar fi crezut
Ca ingerul,la randul lui,era un decazut.
Deci raspunsul nu poate fi,
Decat acelasi 'nu stiu' ingandurat
De un zambet fosilizat furat.

Optimism.

Nu esti tu de vina,
Ci slabiciunea ta
Asa ne este soarta
si n-o putem schimba.


Degeaba vrei totul
Cand esti multumit si cu nimic.
Degeaba epatezi o imagine
La infinit.

Degeaba vrei sa fi
In continua schimbare
Daca te lasi absorbit
De o lume de sine statatoare.

Daca 'a fost'candva,
Poate fi si maine
Daca tu nu capturezi decursul vietii in minte.

Ascunzandu-ti gandul folosind cuvinte
Te vei ingropa singur intr-o minciuna fierbinte.

De ce vrei un burete
Care sa absoarba tot?
De ce vrei sa uiti,
Cand totul ia foc?

Nu cere noptilor lumina
Sau mortii inca o zi,
Reinvie din cenusa
Salveaza-te sau vei muri.

Asa o secunda devine o zi
Un an,eternitate
O viata,o bezea de clipe nespulberate.

Chiar daca nu-i azi,poate fi de maine.

Poate maine va fi ca azi,
Poate ai sa poti sa te ridici cand cazi,
Poate nu vei mai folosi cuvantul 'poate'
Si visele vor deveni realitate.

Poate ai sa-nveti sa zambesti,
Cand dragoste ai pretentia sa primesti.
Poate vei inceta sa plangi dupa amagiri
Si vei vedea realitatea din priviri.

Poate cand spui 'adio'
Te vei gandi si maine,
Ca ce arunci
Nu mai poti obtine.

Poate iti vei uita falsitatea acasa
Si vei adopta o alta viata
Poate vei invata
sa atingi o inima,fara s-o sifonezi
Poate cand vei spune ceva,
vei stii sa te si crezi.

Poate voi inceta sa fiu aceeasi fata
Care tot spera sa revina la viata
Acel vis in care te-am construit
Un alt 'tu' diferit si prea mult iubit.

Si sti ca totul depinde de tine
Daca ce-ai azi,vrei sa ai si maine.
Deschide ochii acum cat inca nu e prea tarziu,
Priveste persoana ce are pentru tine un sentiment viu.