Peisaj

Umbre negre si zalude
Bat in geamul inghetat.
Frigul peste tot patrunde
Distrugand neincetat.

Aceiasi melodie simpla
Acelasi ritm timid de prima oara,
Melancolie de muzicuta mecanica picurand clara.

Stelele iar atipesc,
Crude raze de lumina
Vin si iar te-ademenesc
In a lor stranie atractie sublima.

Doar un felinar mai e,
Luna cea-nteleapta
Si niste lumanarele
Ce in cer se ineaca.

Corul crud si anarhic
Al tainicelor miscatoare,
A incetat neprelucrat
Dupa plecarea soarelui nemiscat.

Totul parca a adormit
Presarand neincetat
Flacari albe ale noptii
Care cutreiera indelungat.

Vantul se odihneste
Pe trunchiul tremurand
Care prin noi traieste.
Prin noi el respirand.

Dimineata intra pe ferestre
Ca un viscol de polen.
Iar fericirea iarasi se naste
Din inceputul migrator
Ce nemilos presara
O amagire amara.

Verde-i tanara natura
Plansa iar de roua
Verde-i greaua ramura
Legananda-atunci cand ploua

Verde-i pajistea-nsorita
Pictata-n pastel
Verde-i iarba linistita
Adiata-ncetinel.


Verde-i zarea-mpadurita
Plina de mister
Verde-i frunza-nmugurita
Oglindita-n crudul cer

Insomnie

Cedezi in fata unor tablouri incetosate,
Privesti chipuri nesperate...
Si taci,sperand o reinviere
O dulce adiere.

O pocnitura trezeste linistea creata,
Tu n-ai sa mai vezi acea lume niciodata.
Totul e mort,ucis de tine si de mintea ta bolnava
Tu vrei..dar nu se poate repara acea epava.

Coplesit adormi ucis de-o pulbere amara,
Flexibila tepusa ce te ucide pentru a treia oara.
Vrei sa dispara tot,
Sa dai timpul inapoi
Dar nu mai ai ce face
Acum ai ganduri noi.

E prea tarziu..rana-i adanca,doare
Acum esti singur pe pamant si speri la vise neclare.

Ai plecat cu soare
Te-ai intors cu ceata.
Sperand ca o sa reinvie acea mica speranta.
Ai plecat intr-o toamna plina de culoare
Ai revenit intr-un inceput de iarna fara soare.

Dupa ploi reci care ti-au amortit gandirea
Dupa frigul si ceata care iti orbesc privirea,
Astepti o umbra mica
Care sa iti alunge acea tainica frica.

Amintirile iti trecura vii
Umplandu-ti pieptul cu stoluri de zvacniri.
Mintea parca-ti e blocata
De conceptii ce nu vor disparea niciodata.

Fara griji in intuneric,
Fara strop de frica,
Te resemnezi asteptand in cripta.
Acel "tu" de-odinioara,
Acel zambet fermecat,
Acel caracter care ti-a fost luat.

In sfarsit se topeste frigul
Intr-un curcubeu al vietii,
Intr-un lucru nesperat,
Intr-un tremur neelucidat.

Ti-e bine asa cum esti
Desi tu speri ca vreodata,
Sa poti sa fi cum ai fost ieri,
Sa poti sa traiesti ca altadata.

Ploaia

Afara,ploaia curge cenusie.
Din nor in nor
Din zare in zare
Cutremura vazduhul o pasare calatoare.

Dupa culmi de piatra sura,
Cand isi pleaca incet marirea
Soarele,dispare iara
Tot ascunzandu-si privirea.

Privesti pe geam linistit
Sperand o raza pura,
Dar ploia a venit
Ne mai lasand nimic in urma.

Melancolia rasare ca un inger pazitor
Tu incerci sa alungi acel sentiment trecator.
Stropii isi gasesc sfarsitul pe geamul aburit
De rasuflarea-ti calda ce vibreaza necontenit.

Viata dusa fara-un nume,
Vise ce ti le-ai vandut,
Inima-ti topita de regrete
A fost sfartecata demult.

O raza de lumina incearca sa patrunda
Trezind in sufletu-ti pribeag o nostalgie blanda.
Amintindu-ti ce ai fost si ce vroiai sa fi,
Amintindu-ti ca,cadva tu nu vei mai fi.

Un strigat de durere,
O lacrima pe cer,
Te face sa-ti doresti sa fi
Ce ai fost ieri.

Cerul ca un lac de flacari
Sfaraie de vant cu dor.
Tu acum esti tot un zambet
A trecut...a fost usor.

Ii urasti si vrei sa moara
Cei ce te-au facut sa suferi
Dar ii lasi sa moara singuri,
In otrava ce ii distruge.

Si ploaia a-ncetat de atunci
Si te uimea lumina cruda
Veneau fasii de soare lungi
Ce-ti atingeau mana plapanda.

Ceata...

Picaturi de vopsea rece
Curg pe obrazul amortit
Tu taci si uita.
Totul s-a sfarsit.

Poate o sa iti aduci aminte vreodata ca am existat,
Ca te-am facut sa simti ceva adevarat.
Vantul rece strecoara printre amintiri
Durere,speranta si suspin..
Si scufunda acele timpuri in uitare
Ca sageti de smoala nemuritoare.

Abisul ne cuprinde pe amandoi.
Tu taci,iar eu vorbesc pentru amandoi.
Suntem scrijeliti apasat,
De cutitul vietii cel neindurerat.
Tu pierzi increderea in cutitul care te taie,
Sperand o alta viata,una nemuritoare..

Indulcind zvacnirile pulsului ciobit cu un raspuns falsificat
Tu crezi ca ai reinviat..
Pe buzele-ti de-un tremur umed,
Iti reinvie o ameteala fina.
Ce inghite cu ardoare,
Alunecarea ta spre nefiinta.

Te avanti in maine
Si ti-l amintesti pe azi.
Plin de cenusa,tu iar cazi...
Dar te ridici,iar ceata dispare.
Rana creata de cutit este absorbita de uitare.

O dulce adiere a vantului nemuritor,
Te face sa vezi acea lumina uitata in pridvor.
Te scuturi de cenusa,iti nasti acidul sufocat,
Iti imbracisezi moralul viciat
Sperand sa-ti amintesti ce ai uitat...
Si iar si iar tu tipi...dar nu mai poti retrai ce ai trait.

Life is beautiful

Injunghii vise nedormite si clipesc presiunea de a fi.Imi imbratisez moralul viciat de ceva ce poate simt si imi presez fizicul.Nu m-ai corupt.Eu te-am lasat sa imi arati ca viata e altfel...Nu ma obligati sa inchid gradat cilindri plasticati peste subtilitatile inexistente ce ma hranesc.Lasati-ma sa privesc gol.
Inveliti-va vietile in timp ce eu imi nasc acidul sufocat.