Peisaj

Umbre negre si zalude
Bat in geamul inghetat.
Frigul peste tot patrunde
Distrugand neincetat.

Aceiasi melodie simpla
Acelasi ritm timid de prima oara,
Melancolie de muzicuta mecanica picurand clara.

Stelele iar atipesc,
Crude raze de lumina
Vin si iar te-ademenesc
In a lor stranie atractie sublima.

Doar un felinar mai e,
Luna cea-nteleapta
Si niste lumanarele
Ce in cer se ineaca.

Corul crud si anarhic
Al tainicelor miscatoare,
A incetat neprelucrat
Dupa plecarea soarelui nemiscat.

Totul parca a adormit
Presarand neincetat
Flacari albe ale noptii
Care cutreiera indelungat.

Vantul se odihneste
Pe trunchiul tremurand
Care prin noi traieste.
Prin noi el respirand.

Dimineata intra pe ferestre
Ca un viscol de polen.
Iar fericirea iarasi se naste
Din inceputul migrator
Ce nemilos presara
O amagire amara.

Verde-i tanara natura
Plansa iar de roua
Verde-i greaua ramura
Legananda-atunci cand ploua

Verde-i pajistea-nsorita
Pictata-n pastel
Verde-i iarba linistita
Adiata-ncetinel.


Verde-i zarea-mpadurita
Plina de mister
Verde-i frunza-nmugurita
Oglindita-n crudul cer

Insomnie

Cedezi in fata unor tablouri incetosate,
Privesti chipuri nesperate...
Si taci,sperand o reinviere
O dulce adiere.

O pocnitura trezeste linistea creata,
Tu n-ai sa mai vezi acea lume niciodata.
Totul e mort,ucis de tine si de mintea ta bolnava
Tu vrei..dar nu se poate repara acea epava.

Coplesit adormi ucis de-o pulbere amara,
Flexibila tepusa ce te ucide pentru a treia oara.
Vrei sa dispara tot,
Sa dai timpul inapoi
Dar nu mai ai ce face
Acum ai ganduri noi.

E prea tarziu..rana-i adanca,doare
Acum esti singur pe pamant si speri la vise neclare.

Ai plecat cu soare
Te-ai intors cu ceata.
Sperand ca o sa reinvie acea mica speranta.
Ai plecat intr-o toamna plina de culoare
Ai revenit intr-un inceput de iarna fara soare.

Dupa ploi reci care ti-au amortit gandirea
Dupa frigul si ceata care iti orbesc privirea,
Astepti o umbra mica
Care sa iti alunge acea tainica frica.

Amintirile iti trecura vii
Umplandu-ti pieptul cu stoluri de zvacniri.
Mintea parca-ti e blocata
De conceptii ce nu vor disparea niciodata.

Fara griji in intuneric,
Fara strop de frica,
Te resemnezi asteptand in cripta.
Acel "tu" de-odinioara,
Acel zambet fermecat,
Acel caracter care ti-a fost luat.

In sfarsit se topeste frigul
Intr-un curcubeu al vietii,
Intr-un lucru nesperat,
Intr-un tremur neelucidat.

Ti-e bine asa cum esti
Desi tu speri ca vreodata,
Sa poti sa fi cum ai fost ieri,
Sa poti sa traiesti ca altadata.

Ploaia

Afara,ploaia curge cenusie.
Din nor in nor
Din zare in zare
Cutremura vazduhul o pasare calatoare.

Dupa culmi de piatra sura,
Cand isi pleaca incet marirea
Soarele,dispare iara
Tot ascunzandu-si privirea.

Privesti pe geam linistit
Sperand o raza pura,
Dar ploia a venit
Ne mai lasand nimic in urma.

Melancolia rasare ca un inger pazitor
Tu incerci sa alungi acel sentiment trecator.
Stropii isi gasesc sfarsitul pe geamul aburit
De rasuflarea-ti calda ce vibreaza necontenit.

Viata dusa fara-un nume,
Vise ce ti le-ai vandut,
Inima-ti topita de regrete
A fost sfartecata demult.

O raza de lumina incearca sa patrunda
Trezind in sufletu-ti pribeag o nostalgie blanda.
Amintindu-ti ce ai fost si ce vroiai sa fi,
Amintindu-ti ca,cadva tu nu vei mai fi.

Un strigat de durere,
O lacrima pe cer,
Te face sa-ti doresti sa fi
Ce ai fost ieri.

Cerul ca un lac de flacari
Sfaraie de vant cu dor.
Tu acum esti tot un zambet
A trecut...a fost usor.

Ii urasti si vrei sa moara
Cei ce te-au facut sa suferi
Dar ii lasi sa moara singuri,
In otrava ce ii distruge.

Si ploaia a-ncetat de atunci
Si te uimea lumina cruda
Veneau fasii de soare lungi
Ce-ti atingeau mana plapanda.

Ceata...

Picaturi de vopsea rece
Curg pe obrazul amortit
Tu taci si uita.
Totul s-a sfarsit.

Poate o sa iti aduci aminte vreodata ca am existat,
Ca te-am facut sa simti ceva adevarat.
Vantul rece strecoara printre amintiri
Durere,speranta si suspin..
Si scufunda acele timpuri in uitare
Ca sageti de smoala nemuritoare.

Abisul ne cuprinde pe amandoi.
Tu taci,iar eu vorbesc pentru amandoi.
Suntem scrijeliti apasat,
De cutitul vietii cel neindurerat.
Tu pierzi increderea in cutitul care te taie,
Sperand o alta viata,una nemuritoare..

Indulcind zvacnirile pulsului ciobit cu un raspuns falsificat
Tu crezi ca ai reinviat..
Pe buzele-ti de-un tremur umed,
Iti reinvie o ameteala fina.
Ce inghite cu ardoare,
Alunecarea ta spre nefiinta.

Te avanti in maine
Si ti-l amintesti pe azi.
Plin de cenusa,tu iar cazi...
Dar te ridici,iar ceata dispare.
Rana creata de cutit este absorbita de uitare.

O dulce adiere a vantului nemuritor,
Te face sa vezi acea lumina uitata in pridvor.
Te scuturi de cenusa,iti nasti acidul sufocat,
Iti imbracisezi moralul viciat
Sperand sa-ti amintesti ce ai uitat...
Si iar si iar tu tipi...dar nu mai poti retrai ce ai trait.

Life is beautiful

Injunghii vise nedormite si clipesc presiunea de a fi.Imi imbratisez moralul viciat de ceva ce poate simt si imi presez fizicul.Nu m-ai corupt.Eu te-am lasat sa imi arati ca viata e altfel...Nu ma obligati sa inchid gradat cilindri plasticati peste subtilitatile inexistente ce ma hranesc.Lasati-ma sa privesc gol.
Inveliti-va vietile in timp ce eu imi nasc acidul sufocat.

Just a shadow

Nu a mai ramas nimic...poate doar semne care niciodata nu vor disparea,amintiri frumoase dar uitate,regrete care iti nimicesc sufletul si adancesc rana pe care tu vrei sa o vindeci.Nici o bucurie,nici o uimire..eram impietrita in singuratate si in golul care se facuse in jurul meu.Regret un singur sacrifiuciu...nu a meritat.Am renuntat la o persoana care nu avea nicio vina,care era acolo pentru mine,care isi facea griji cand eu nu raspundeam,care nu vroia sa sufar,care nu ma facut sa sufar...Pentru ce?pentru "acel cineva" care nu a meritat nimic pana la urma..pt ca tot eu am ramas plangand cu regrete,iar el e bucuros macar ca si.a putu dovedi inca o data ca "are mereu dreptate".Bravo tie!bucurate.Doar dispari...
Vina pe care mi.o recunosc acum este aceea ca nu am fost responsabila,ca nu mi.am asumat multe fapte,ca le.am trait doar decorativ,ca am pus mai presus spectacolul de duzina,acel sentiment incert in loc sa vad persoanele de langa mine care chiar nu aveau nicio vina care chiar imi vroiau binele.
Acum am ajuns o persoana fara sentimente,aproape fara umbra sperand ca vreodata sa fiu ce am mai fost candva..
Cat de mult as vrea acum sa ma pot misca printre intamplarile vietii sa pot repara ce am gresit candva cu aceiasi usurinta cu care tot raul si suferinta au intrat in viata mea pentru a tasni apoi in prezent sa fiu fericita..ca o sageata sclipitoare catre inalt...
Dar nu se poate...

Our soundtrack's wasted on a couple of drinks

Do you remember the way you loved to get high but how, in most of the days, i wasn't tall enough?
Still you had some sort of a thing to lengthen me without asking. Call it a medicine's allure ,a dream's spongy peel, the sweet taste of a pill and nevertheless the brutal & saturated humidity (or maybe the innocence) of a tear.
Do you recall the others dramas while ours would remain traumatic,unspecific,but lovable .No map would direct your eyes ,or sorrow , or your syrupy fakeness across my body yet unpatched , but definitely bruised and calling for more.
Did you ever see yourself mirrored in my lids , with your imbibed dark circles and skinny smiles?'Cause I could have shot a picture of you with my pupils dead an burried.
You did provided me perpetually with runaways provoked by your overworn lips and scattered impulses all over my cerebral being.That was my greedy need.
Do you ever retrieve the moment of wiping heavy rain off a spirit rather than off a stand-by modded piece of flesh?The fingerprints are still there,you know..
You would confess yourself in an undersized moment as being concluded long ago.But if you ask me ,or even if you don't ,you seemed as being started for forever now .And if forever means never to you , well ,then i'd say that your 'never' is everlastingly ,boy.
Is your forever-never and a day cured now?
Darling,your mantra's doused in the flatline of your 'magic potion'.
Does it still work for you?
Never did I flood your empty spaces nor introduced myself as who i was to a somebody that might've never been.

Frisoane din franturi

Plâng cu zâmbetul pe buze. Poate asta e defectul care ma dezavantajaza cel mai mult.Dar reusesc macar sa te fac sa vezi ca am trecut peste.
Stateam si ma gandeam..
Nu ti se pare ironic cum toti 'ne gandim'?Ca si cum asta ar schimba ceva..
Zambim gandindu-ne la un alt zambet , dar ne intristam la gandul ca nu a durat.
E ca si cum ar fi de proba.Mereu si intotdeauna.Primesti o privire calda in viata ta ..dar apoi iti e luata de vant si te trezesti in mijlocul unei paduri 'gandindu-te'.
Uneori , dupa ce suntem scrijeliti apasat..asteptam din nou acel cutit care sa ne sape carnea cat mai adanc..si cat mai mult.Sa fie de durata.
Unii insa pierd increderea in acea mana ce te taie . Nu e ca si cum ar fi ceva rau.
O lacrima e magie..ce alta picatura de apa ar varsa o data cu ea un suflet , o fotografie , un tipat? Si cei ce nu cred in lacrimi plang cel mai ades. Cum si cei ce nu cred in vesnicie spera la ea.
Eu, eu am obosit..si prefer sa stau invelita in fularul a ceea ce a fost.Condamna-ma.E mai sigur sa visezi decat sa incerci din nou.E mai sigur sa versi lacrimi..asa nu mori de sete.
În orice caz, indiferent cât de mult suferi după cineva sau ceva, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta...

Feel You Whisper

"Stateam fata in fata cu mine si cu viata mea;
un sentiment atat de ciudat ma invaluia din cap pana in picioare.
Nu intelegeam ce se intampla, si de ce trec din nou pe aici.

Apoi, mi-am amintit de atatea promisiuni ce mi le facusem. Atatea dorinte, vise, iluzii...
Atatea lupte pierdute, atatea esecuri si cazaturi.
Si totodata, atatea bucurii, atatea dorinte implinite, atatea minuni in viata mea...
Si totusi, inima imi era atat de goala, pustie...

Mi-am amintit cat iti spuneam un TE IUBESC din gesturi iar tu poate nu ti.ai dat seama, cat timp petreceam cu Tine...
Imi aduceam aminte de lacrimile multe care le-am lasat sa curga in prezenta Ta;
de serile lungi in care Iti povesteam despre viata mea,
despre ce se mai intampla...
Si imi aduceam atat de bine aminte si de zilele in care treceam pe langa Tine,
fara macar sa Te vad, fara macar sa Iti zambesc;
de zilele in care eram suparata pe Tine.

Inima mea devenise un amalgam de sentimente si
fugeam dupa ceva ce nici macar nu stiam ce e.
Iar sufletul meu, atat de liber candva,
se zbatea intre gratiile pe care chiar eu le pusesem in jurul lui.

Toata viata mea se derula in fata ochiilor mei...

Si atunci am auzit vocea Ta blanda, soptindu-mi:totul o sa treaca ..totul o sa fie bine"

Tanjesc dupa cuvintele care imi alinau sufletul trist,tanjesc dupa acea imbratisare...dar e prea tarziu te.am respins iar acum tu ai uitat...iar eu mi.am dat seama ca nu te pot uita...dar ma resemnez timid si sper la o noua prietenie care ma va ajuta sa imi uit regretele

The last words.

Mh vara asta a fost geniala.Desii nustiu de ce folosesc acest cuvant pentru ca mi s.au intamplat tot felul de tampenii,mi.am dat seama de caracterul ascuns al unor gunoaie care nu faceau decat para ce nu vor fi niciodata,m.am certat cu unele persoane cu care nu credeam....dar totusii uit si trec peste incerc sa fiu indiferenta,incerc sa fiu fericita,incerc sa uit persoana care credeam dintr.o prostie ca o plac si dupa mi.am dat seama ca eu plac o minciuna...incerc sa nu ma mai gandesc.
Dar totul se termina minunat oricum ar fi.Mi.am indeplint o dorinta uitata de mult,mi.am facut pierce,mi.am dat seama ca prietenii cu care sunt fericita si pe care ma pot baza nu sunt decat in fata mea,numai eu eram orbita de minciuni si ignoranta.
Si din nou prea multa melancolie...
Mh nustiu cum pot sa termin....poate cu:Mai vreau o vara ca asta.

Open for fun

Never take life seriously, nobody gets out alive anyway so... fuck off bitch:|ceva de genul mi se intampla mie cu unii cretini.E atat de rau sa fi diferit pana la urma?daca nu spuiii ca ascultii nustiu ce trupa comerciala gata "cine e asta".De ce sa fiu ca voi?nu ma caracterizeaza asa ca faceti.va o viata si judecati.o,nu va faceti griji pt a mea.
E atat de rau sa iti traiesti viata?.cand o sa o facii?cand ai 50 de ani?parerea mea;cei care nu sunt de acord sa isi pastreze comentariile.
Eii genul de persoane care nu stiu sa isi traiasca viata,sunt perfecti vor regreta mai traziu.Cand o sa ii intrebi ce au facut in copilariiee raspunsull:mhh staii sa ma gandescc paii..."nimic".
Am o noua pasiune piercing-urile.Dar eh:-j mereuuu ma razgandesc asa ca habar nu am.Vreau sa imi fac in limba.de ce?nustiu imi place.sa fac in buza trebuie sa il scot cand incepee scoala and stuff like that.asa cu limba e mai simplu.Vroiam bara in ureche intr.o perioada dar am auzit ca doare tare deci am lasat.o balta.Da!asta sunt euu. Experimentez tot ce e nou.Si hei nu vad nimic rau in asta.

Hei mai sunt 4 zile pana incepe scoala.Acum mi.am adus aminte:)))).

Dear summer...

Ce repede poata sa treaca timpul.Ma sperie ideea sa ma uit pe calendar si sa vad ca tot ce credeam eu ca trece lent si plictisitor acum se sfarseste brusc si repede.Ultimele sapt au fost pline de schimbari...dar intr.un fel imi place;mai rau era daca se termina cum a inceput.Macar sa am amintiri despre vara asta care as vrea sa se mai repete.Nu as schimba nimic poate doar cateva aspecte ale unor intamplari dar nici asa.Ador viata si cu defectele ei,dar e ciudat pt ca acum tocmai la sfarsit inca surprizele nu se lasa asteptate.Inca descopar spre surprinderea mea ca unii chiar sunt mai ciudati decat credeam eu ca inteleg.Dar eh nu mai conteaza...parca nu ma mai afecteaza la fel de mult cum credeam eu.Nustiu ma gandesc si nu imi pasa.
Prieteniile de odinioara le.am savurat din nou si e ciudat pt ca acum ceva timp credeam ca nimic nu o sa mai fie la fel.I want this summer again.Astep sa vad cum e a 8,astept sa vad cum o sa decurga unele prietenii pierdute in timpul verii..astept o noua vara dar mai e pana atuncii...

Momente amortite

Ma pregatesc sa plec la cta.Stau o sapt...ah o sa imi fie dor de tl.Dar ma bucur ca o vad pe Amalia,ca schimb aerul,ca mananc prajiturile delicioase facute de matusimea si ca il revad pe iepurele lenes care mereu ma amuza"Bocanila"Amalia i-a pus numele.
Incepe scoala.Ce aiurea.Ma sperie gandul asta.Mai vreau o lunaa,parca a trecut prea repede.La inceput ma plictiseam,ma uitaam la ceas iar timpul trecea atat de greu si acum vreau sa pot opri timpul sa mai pot savura clipele trecatoare de vacanta.
Stau si descarc pe tel Sonic syndicate.
Vreau sa fiu ca ei.Nu trebuie sa munceasca pt un salariu de rahat si sa satisfaca fitele sefului.Pur si simplu fac ce le place,se distreaza si castiga din asta.II ador pur si simplu.As vrea sa fiu ca ei candva.
Le ador modul de a trai.Asta ma inspira...
Eu vreau sa devin pilot:))Dar deocamdata ma reorientez din clipa in clipa si nimic nu e sigur.

Ocean breeze

Ahhh...marea.Este locul in care ma regasesc cel mai bine.Nu poate fi nimic mai sincer decat ea.Misterul,doar aruncand o privire vezi ceva inchipuit un val,o briza dar nimic mai mult.Acel val care isi gaseste sfarsitul langa piciorul tau;nisipul cald care iti intra in tenisi;mirosull care te imbie si care te face sa vizezi la melancolie,fericire,clipe care ti.au ramas intiparite in minte,tablourile unor persoane pe care le iubeai.
As vrea sa traiesc vesnic la malul marii,sa stau cu kitty cum stateam candva cu ea si sa vorbim despre ce a fost odata.Persoana asta e cea mai speciala in viata,ea si inca 2 persoane.Ii ador ochii inlacrimati care imi povestesc totul doar dintr.o privire,modul ei de a spune "treci mai departe si sa nu iti mai pese de ei".Cum ma sustine mereu si cum stie sa ma faca sa rad cu toate prostiile pe care le face.Pot sa o numesc cea mai buna prietena pe care am avut.o si pe care o voi avea vreodata.

Ah..vreau sa traiesc ce am trait odata

Cand ma gandesc cum era atunci...vreau din nou la oga,vreau ssa ascult muzica care o ascultam atunci,vreau narghilea,ii vreau pe oamenii care erau atuncii,o vreau pe jeannette de atunci....Vreau sa pot da timpul inapoi si sa traiesc mai mult acele clipe pe care atunci nu le pretuiam la fel ca acum.

Amaliaa...verisoara meaa

Amaliiaaa...pe aceasta persoana o ador pur si simplu.Nu sta cu tine din interes,te iubeste pt ceea ce esti,se intristeaza cand esti trist si pt asta o adorr.Si ce daca are 4 ani?e un copill atat de scump care cand s-a certat cu mama eii a vrut sa o adopt.E ciudat la varsta aia nu ma certam cu mama,dar eh generatia asta stie ce stie.
Astept sa o vad,sa imi povesteasca de iubitull ei de la gradinita,sa imi spuna"jeannette hai s-a mergem la mare"sau "jeannette hai sa facem castel din hartia igienica".
Asculta ce muzica ascult si euu ceea ce e ciudat pt ca nu se sperie ma rog plus muzica unor ursuleti care ma amuza mereu.
Simteam nevoia sa fac despre ea o postaree.Stiu sigur ca merita:X

A new jeannette

E prea brusc sa spun ca m.am schimbat.Dar incerc...si asta imi reuseste si ma face sa ma simt mai bine.Incerc sa ma schimb in rau.Sa nu mai imi pese de nimenii sa spun "du-te dracu"si sa zambesc fara nicio lacrima ca inainte.Sa uit ca candva au existat unii care nu stiu cum de am ajuns sa tin la ei.Si....hei merge am ajuns sa fac unele gesturi care inainte le faceam cu lacrimi in ochi.Dar acum zambesc si nu ma imi pasa...
Intr.un fel va multumesccc!M.ati ajutat sa devin ce inainte nu credeam ca voii fi.Eu cea veche care ofera o imbratisare fara sa se gandeasca ca persoana aia maine imi va oferi tradarea,euu aceea care spuneam "nuii nimic va trece si eram alaturii oricui",eu cea care cand vedea ca plange,plangeamm si eu.Dar mhh s.a terminat se pare ca asa cum eram euu nu imi provoca decat nefericire.si de ce?m.ati vazut tristaaa sper ca suntetii multumiti....
Acumm mhh nu mai imi pasaa vreau doar sa uit ca existati,vreau sa uit ca v.am iubit,vreau sa va ducetiii dracuu cu totii...

Eu de ieriii...euu de azii

Stauu si ascultt muzicaa trista...ah si ma gandesc de ce patesc asta?regrete,sperante ucise trezite la realitate si apoi omorate cand sperai ca nu se poate intampla asta.Am crezut in voi si voi ce facetiii?Stau si plang si imi amintesc ultimul raset cu voi atat de naiv credeam ca sunteti altfel.Cand ai incredere mai mult si iubesti primesti opusul inapoi?De ce?:|
Si ca de obiceiii imi transform tristetea intr.un zambett fals care ascunde totul."A fake smile hide my true feelings".Eh nustiu de ce spun toate astea.Poate ma descarc intr.un fel poate ceva virtual nu ma va ranii cum ati facut.o Le mai iubesc doar pe ele.Da!am fost vaca cu ele,le.am tradat,le.am oferit ceva rece si trist cand asteptau imbratisarea pe care acum eu o astept acum.Dar debea acum am realizat le iubesc mai mult decat orice,iar cand am suferit m.am gandit la ele.Langa ele m.am simtit cel mai bine,cu ele am ras,cu ele am facut totul.Regret ca cu ele m.am purtat cel mai urat,iar cu cine merita sa fiu cea mai rea le zambeam si ii credeam prietenii mei.Nu sunt perfecta,nu vreau sa fiu.Cei care nu ma inteleg si spun ca sunt o ciudataa.Ah ma piss pe voi.
Nu vreau decat sa uit,sa ma trezesc maine dimineata si sa ma gandesc ca nimic nu merita sa sufar atat.Astept sa ma intalnesc cu kitty si poxii.....sa uit ca candva au existat unele persoane care m.au trdat sa uitt ca existati!!!

A trecut

Mh imi place cand in unele momente triste ale vietii in cale imi apar oamenii specialii pe care regret ca nu i.am cunoscut mai demult care imi spun sa trec mai departee si ma ajuta desi rar mai intalnesc asa persoane.Acum aflu ca toti pe care ii credeam eu acum ca imi spun prietenii adevarati erau altceva decat spuneauu.Si intr.un fel nu ma surprindee.Ma asteptam.....Nu inteleg cum poti sa te prefaci a fii prieten.Ce suflet poti sa aii sa spui "jeannette te iubesc...sau prostii destea"sa zambesti fals si sa faci omul de langa tine sa creada o minciuna.Spun prostii pt ca am ajuns sa nu mai am incredere nici in aceea vorba spusa din inima,reala am trait destul...
Doare dar eh asta e.Ma bucur ca mi.au mai ramas cativa prietenii pe care stiu ca ma pot baza,in care sa am incredere si pt asta mai am speranta.Ii iubesc si as face orice pt ei.
Dar azii sunt fericita,ma bucur ca zambesc cum nu credeam ca pot mai pot,ma bucur ca am trecut peste,ma bucur de ce inainte nu ma bucuram,ma bucur ca vacanta nu s.a terminatt.Si asta e important pt ca uitasem asta in ultima perioada..

Regrete

Urasc cand ma atasez de o persoana,iar dupa imi dau seama ca era doar o minciuna care acoperea tot ce credeam ca e dincolo.E aiurea ai incredere,te atasezi,iubestii crezii ca poate acea persoana e tot ce ai dorit tu vreodata sa ai langa tine.Cineva in care sa ai incredere cineva care stii sigur ca nu o sa te tradeze.Dar,,,,aparentele inseala si e dureros sa iti dai seama la sfarsit ca acele vorbe erau doar vorbe spuse in vant si nimic mai mult si suferii si incercii sa te intrebi"de ce mi se intampla mmie asta".Dar nu ai ce face;singurul lucru pe care poti sa-l faci e sa uiti ceea ce mie nu.mi reuseste,sa te gandestii ca poate a fost o greseala a vietii din care poti sa inveti.Eh pe naiiba niciodata nu fac asta.Dar spun stop si regret ca l.am iubit candva,regret ca acum am ajuns sa-l urasc.Si e trist pt ca nu merita sa reneg ca m.am simtit bine cu el...dar eh:-j se pare ca tot ce e trist mi se intampla miee.
Dar viata merge inainte...iar vara inca nu s.a sfarsit

The mirror

Oare ce vezi in oglinda esti tu sau este doar un trup nefiresc care ascunde ceva ce nu stii nici tu?In fiecare zi ma intreb de ce sunt altfel.Azi trista,ciudata,plictisitoare;maine vesela si zambitoare.Mh ciudat si neinteles.Este liniste stau si scriu ceva ce nu inteleg demult.Afara totul e viu,totul vorbeste;aici e liniste de ce?.Frazele incepute acum mi se pare imposibil sa le mai termin.Pur si simplu nu mai stiu sa continui.Cand am inceput aveam impresia ca stiu sa.mi exprim acel sentiment neinteles dar dupa ce am scris primele randuri am inteles ceva.Nu pot scrie ceva ce nu inteleg decat pana in punctul cand incep sa gasesc o explicatie.Iar eu explicatie nu am.Te uiti in oglinda,gasesti defecte te resemnezi si spui asta sunt eu.Dupa ce privesti mai mult defectele parca dispar...oglinda.. care e rolul ei pana la urma?Te uiti vezi un trup,te uiti mai bine vezi ceva mai mult.Te vezi pe tine...
Numai stiu sa continui.Am inceput ceva din nou si nici pentru el nu am o continuare,poate pentru ca nici pentru el nu am o explicatie.

de ce?...aiurea:|

Pentru ca nimic niciodata nu e perfect.De ce lumea trebuie mereu sa fie falsa si prefacuta?De ce atunci cand astepti un zambet primesti ceva fals o imbratisare cumva trecatoare care apasa pe trupul care crede in tine?.Dar tu nu esti cum crede ea.Ii arunci un zambet multumit si pasnic o faci sa creada ca asta esti tu tipul de om alaturi cand ai nevoie de el.Dar e doar o iuzie tu nu simti si nu vei simti poate asta niciodata.De ce?nustiuu pentru ca nimeni nu e perfect.Ciudat,trecator,adevaratele caractere nu sunt niciodata alea pe care le banuiesti.Si te astepti ca el sa inteleaga ca tu iei in serios totul,dar e doar o asteptare pe care el nu o va simti si intelege poate niciodata.
Cuvinte fara sens mhh da poate.Inspiratia ma pocneste poate din ce am trait candva.Poate am asteptari prea mari de la oamenii care niciodata nu vor sti ce simt pentru ei...aiurea:|.
Ma gandesc "cum ar fi daca"si ma trezesc din visul dorit candva sa se implineasca buimacita sperand ca vreodata sa simta si sa vrea ce vreau si eu acum...mhh imposibill...si din nou aiurea.De ce scriu asta?nustiuu poate simt nevoia sa spun cuiva ce simt,habar nu am.Intalnesti oamenii peste tot falsi,dezamagiri traite odata,asteptari distruse,,,cand intradevar intalnesti acea persoana sincera o indepartezi incet cu speranta muta ca si ea e la fel ca altii nedorind sa retraiesti ce ai simtit candva....si din nou aiurea

Somewhere...someday...

Am plecat cu soare, m-am intors cu ceata. Am plecat intr-o toamna plina de culoare, am revenit intr-un inceput de iarna cenusie.
Urasc ceata, urasc starea de nesigranta, urasc a nu putea vedea inainte. Am de ales intre a ma opri si a astepta sa vina un vant care s-o spulbere sau sa imi continui drumul, cu pasi mici, dar siguri si cu speranta ca...o sa fie bine

Dupa,,,

Lumina, caldura, zambet, voie buna, stare de bine. Dupa ploi reci care mi-au amortit gandurile, dupa mult prea mult ger si afara si inauntru, dupa frig si ceata care mi-au ciupit fiinta, in sfarsit se imprastie norii si se vede soarele; in sfarsit se topeste frigul si tremurul intr-un curcubeu al vietii, al bucuriei si al sperantei.

Mi-e bine!

Simfonia marii-creatie proprie cls a 7

Durerea cauzata de moartea parintilor ei i-a frant inima.Accidentul de masina,pozele amintirilor triste,iubirea fata de parintii rapusi,ii intunecau gandirea.Singuratatea era locul in care isi amintea clipele cele mai teribile din viata ei.
...Au trecut cinci ani de atunci,iar ea isi simte pierduta viata pe taramuri infricosatoare.
Rudele au uitat-o,ea refugiindu-se in casa care i-a mai ramas de la parinti.Fata de numai 19 ani a cunoscut doar tristetea care-i intuneca amintirile frumoase din viata ei.
Isi inchipuia cum traieste alaturi de parinti.Surasul de pe buzele ei a prins viata,iar in inima bucuria uitata s-a trezit din somnul tristelor remuscari.Dar tristetea a aparut din nou trezind-o la realitate.
Nu mai suporta sentimentul singuratatii...
Se refugia pe malul marii si se gandea la amintirile fericite,dar tot timpul ii aparea albumul pozelor nedorite,iar vinovatia ii intunecau privirea.Se simtea vinovata...poate putea sa-i salveze,remuscari,sperante ucise ii veneau prin cap.
...Si intr-o noapte,simfonia solemna a marii a chemat-o.Raspunzand chemarii,s-a dus pe cel mai inalt punct al unei stanci,privind luminile timide care schitau zarea.Zorile acelei zile eterne ii infricosau sufletul.Ii vedea parca pe parintii ei acolo in mare unde somnul fara desteptare le aducea fericirea.
Si cu o simpla privire,cu ochii plini de lacrimi,ii apare in ochi filmul intamplarilor.
In acea clipa eterna care astepta deznodamantul,vechiul ei prieten Rares surprinde desfasurarea intamplarilor.A dorit sa mai revada locul in care isi petrecea odinioara anii nevinovati ai copilariei.
-Stai!o voce cunoscuta a rasunat in sufleul deprimat al Adelei.
-Obisnuiam sa venim aici cand eram mici.Mai stii??
Adela asculta naucita.
Cu glasul tremurat si timid,cu privirea timorata se uita prelung la filmul accidentului.Acea privire sprintena de odinioara amageau ochii Adelei,ea aducandu-si aminte de vechile fericiri.Un zambet i-a alungat nefericirea amintirii accidentului.
-Vezi?Poti ssa zambesti!vocea vechiului ei amic derulandu-i in minte fericirea de odinioara.
-Multumesc.Datorita tie am evitat un dezastru.Eram disperata...stii parintii mei au...
-Trebuie sa pretuiesti darul suprem care ti-a fost oferit "viata".Dorind sa scapi de amintirile nefericire nu faci decat sa iti alini suferinta,dar rana ramane.Nu faci decat sa amani ce se va intampla.
Timpul a trecut,iar in inima ei memorialul durerii s-a sters.Acum probabil isi deapana amintiri cu prietenul ei Rares.Acea clipa a fost uitata,ea ramanand in sufletul tuturor ca o amprenta a trecutului.
Simfonia marii inca se mai aude,unii crezand ca isi striga prietena uitata.

Inchipuirea-creatie proprie cls. a 6

Nimic nu este trecator,intamplator,etern sau inteles in toata structura lui.Curiozitatea starnind in sufletul oamenilor trairi,porniri,suspans.O intrebare mereu auzindu-si ecoul:
-"Ce este dincolo"?
Tristetea,melancolia,regretul anihileaza personalitatea naivilor ca o trosnitura seaca a imaginarului.
Ciudat,trecator,ireversibil...
Sentimente patrunse,auzite,neintelese apasand misterul e zarea nestiutului ca o dunga cenusie.Monstrul acela din basme nu e decat o inchipuire naiva,spontana care apare sub un trup hidos,urias,inspaimantator cu o spinare neagra,insufland frica.Frica nu e decat un sentiment negandit,avand cotele maxime in functie de individ.Dar oamenii simpli nu sunt capabili sa vorbeasca despre trairi sau necunoscut pentru ca ei sunt principalii captivi ai vantului alb care inveleste cuvantul"nepatruns".
Lungile matanii ale timpului vrajesc potecile vietii.Depinde de noi daca mergem drept,nemiscat sau lasam ispitele de pe margini sa ne abata de la drum.Dar ireversibilul magician mai adauga o biluta la lungul lui sirag de margele pretioase,viata inghitindu-ne pe noi toti.
Constiinta ne lumineaza calea,trimitandu-ne vibratii nestiute pe trupul trecator conducandu-ne ca un felinar al timpului,calea.
Dar noi suntem singurii vinovati de trairile noatre,alti vinovati daca mai autam nu ar fi decat inchipuiri ale propriei noastre minti nebune.
Dar,defapt,nu te poti regasi pe tine in clipa in care te pierzi cu adevarat si nimic nu poate fi mai crud decat ceea ce persista in viitor si aduce nefericirea.Dar oamenii sunt flexibili.Isi inchipuie si cred ca nimic nu-i intamplator,spera si o iau de la capat.
Dar oare e bine asa sau inchipuirea nu e decat un abur al inconstientului care apare intamplator??
Doar nestiutul poate rapunde,noi neavand de unde sa stim.

Lacrimi printre ghetari-creatie proprie cls.a 7

O nostalgie blanda imi cuprindea sufletul,iar un gand imi soptea incet:
-"Am crescut mare,iar anii au trecut fara sa-i simt"!
O lacrima se zbatea dincolo de gene,dar o opresc stinghera si o sterg,inainte sa o vada cineva de langa mine.
Asta eram eu...
Tipul de om care rateaza totul doar din cauza unui gand care le anihileaza pe celelalte.Stau in aceeasi camera si traiesc aceeasi rutina de cand s-a intamplat tragicul accident care a schimbat viitorul meu cu atentie programat...
Era in mijlocul verii cand caldura iti innabuseste sentimentele care au renascut odata cu primavara.Clipa de argint a cerului pe inserate se apropia.Melancolia umbrelor fara de soare si de luna,clipa cand nimeni nu indrazneste sa aprinda luminile sub ochii zilei care se vede inca,dansa pe trotuarul vechi ros de ploi pe care urmele oamenilor au desenat un adevarat tablou.
Mergeam trista,ingandurata cu presimtirea ca ceva ar putea sa se intample.O impuscatura a amutit micile sunete care se auzeau vag.Am tresarit,desprinsa din visul care mi se derula sub ochii deschisi,naucita.
Un talhar speriat iesea din magazinul,care credea el,are sa-i rezolve problemele.Provirea lui era incetosata de filmul recentelor fapte pe care le.a savarsit.Glontul acela fara de destinatie a atins un coleg de clasa in timp ce el alerga spre mine.
-Eliza!!o voce stinsa a parasit trupul,rostindu-mi pentru ultima oara numele.
Vinovatul fugise.Eu am ramas langa trupul care si acum imi este viu in minte.Glasul mi s-a frant ca aripile fluturilor stranse in mainile ucigasului,gandurile incapand sa vorbeasca singure,iute,ciudat.
Nicioadata nu am aflat ce voie sa-mi transmita acea fiinta rapusa tragic sub ochii mei.In minte inca imi este vie acea taina soptita odinioara si apoi utata...
Acum sunt un om simplu care-si asterne pe hartie marturiile,sentimentele acelea puternice au fost uitate,dar atunci am asistat la sfarsitul a doua destine lipsite de glorie.

Paradisul de dincolo-creatie proprie cls. a 6 a

Paradisul....paradisul este vazut de oameni ca un loc in care creaturile de pe pamant isi gasesc pacea sufleteasca.Dar cheia paradisului este moartea,care este un fenomen simplu in natura,numai oamenii,facandu-l inspaimantator.O nostalgie blanda este in sufletul unor oameni cand aud de paradis,dar si o spaima negandita cand aud de moarte.
Dar nu tot trebuie sa fie trist.Sentimentele adevarate fiind ucise de frica si singuratate.Nimeni nu stie ce se intampla pe acea lume vestita.Ingerii care-ti aduc pacea si linistea sufleteasca sau adevaratul infern.
Eu personal imi inchipui ingeri inocenti cu aripi mari,stralucitoare,insufland speranta,care coboara din paradis conducandu-te pe plaiuri necunoscute.Oameni tristi si ganditori sau fericiti si iubitori sunt uimiti de curiozitatea misterelor.Ei vor adresa lumii un tandru "adio" nepasator,doar atunci cand sufletul este pregatit pentru schimbarea "locuintei".
Fericre negandita,mistere nerezolvate,frica,neincredere,sperana sunt trairi care zboara prin sufletul tuturor.
Moartea nu e decat ceva trecator,iar frica nu e decat un sentiment negandit.Intrebari neelucidate,inca mai plutesc in vazduh,dar un lucru e sigur paradisul este lacasul pacii...unde sufletele isi gasesc pacea si fericirea,misterele inflorind in sufletul ramas pe pamant.

Poezie scrisa de mama

Ma uit la ochii tai si plang,
Incet de mila lor pentru ca-i vad tot tristi si reci.
Privirea lor imi da un sfat
Sa mor cat de curand mai pot.
Sa nu mai sper tot ce-am speram,
Privirea lor,lumina lor.
Pe la mormantul meu sa vii,
Sa simt ca ochii tai ma vor.
Desi tot sunt asa de reci
Ca ochii statuilor.
La piatra de la capatai
Sa-mi pui o floare de cristal,
Sau doar din roua si amar
Iubirea mea dintai.

uite o si pe kitty

Kitty...copilul mic si dagut care mi mi.a fost o adevarata prietena inca din clasa I.Prima noastra ciufuleala a fost cam dupa un an cand ne.am certatt ca eu i.am rupt creionul=))ccat putem sa radem cand ne aducem aminte.Eram mici si atat.Mereu mi.a dovedit ca pot avea incredere in ea.Eu o tipa putin suparacioasa doar putin ma enervez ea mereu stie sa ma ignore pana imi trece.Stiu ca ma pastrat in suflet (sper) si atunci cand eu influentata de niste proaste care nu stiu decat sa strice prietenii i.am dovenit ca sunt o prietena de rahat.Dar timpul a trecut iar noi ne.am impacat si ne.am dat seama ca avem un"lipici al prieteniei"care sper eu ca ne va lega pe viata.Stiu ca pot avea incredere iin ea si in cele mai dramatice situatii si de aceea o iubesc atat de mult.Ea e persoana pe care am terorizat.o la propriu cand m.am atasat de o omida care canta britney spears sunand.o la 12 noaptea ca vreau omida.....si ea mi.a cumparat.o.Nu ma asteptam de aceea am izbucnit in lacrimi cand mi.a luat.o.Te ador kitty pentru tot sprijinul si toata dragostea cu care mma sustii mereu.

ea e acsii

Acsiii...ea este persoana pe care stiu ca mereu ma pot baza.In momentul cand scriu aceasta descriere sunt certata cu ea,cand citeste aceasta descriere vreau sai spun ca o iubesc.Pana acum in toti acesti ani de scoala nu am fost decat colege...si asta probabil a fost pierderea noastra...dar sai multumim doamnei diriginte ca ne da multe teme ca sa vb eu cu acsi la telefon sa ni le rezolvam.....si de atunci am inceput sa ne imprietenim pana cand am devenit de nedespartit .E cam imposibil sa ma cert cu ea pentru ca mereu cand incep sa o injur ea izbucneste in ras si eu degeaba asi injuraoooo.Ea e persoana careia la 12 noaptea ii spun la fix (ca doar e gratis )"acsi ai sa plangem"si atunci ne amintim o tona de tampenii.Sunt multe de spus despre ea dar cu acesta fraza sper sa imi exprim prietenia sincera pe care io port si care sper sa fie impartasita "te iubesc de la cer pana la pamant"( nu cred ca e o fraza).

This is for my crazy kid

Poxii....cu copilul asta nu pot sa fiu trista.Ea stie mereu cum sa.mi ridice pulsul inimii cu cateva procente cel mai bine=))).E cea mai buna colega de banca pe care am avut.o vreodata si ador gestuurile ei in timp ce scriu(pe naiba) ma crizez si ea incepe ssa rada.Imi place cand in timpul orei de muzica eu incep sa ma prostesc iar ea cu o voce enervant de nevinovata imi zice"jeannette canta aasa cum stii tu sa caanti mistoo si nu mai deranja ora".Stiu ca ea nu ar fi in stare sa.mi intoarca spatele si nu mi o imaginez tradandu.ma.Asa ceva nu concep,poate ma insel dar nu cred.Imi place sa vb cu ea ore eu spunandu.i cum ma enervat nustiu cine si ea spunandu.mi "ai sa cantam".Ea mereu vede in persoane doar calitatile tot timpul vazand lumea in roz si asta e calitatea rara pe care putin o au.Te iubesc pentru prietenia adevarata care poti sa mi o impartasesti.

This day was perfect

Prima zi in care a nins.....Nimic mai perfect nu se poate.Eu m.am decis sa o scot pe kitty afara care hiberna de cateva zile:))(poxi nu raspundea la telefon acsi cica suntem certate si oricum stau departe ,ca sa nu comenteze ele ca nu le.am invitat).Iesim noi ca doua fetite cumintele in parcul eroilor cand ne intalnim cu Iulia,Andreea,Florii,etcccc care ne.au stricat zapada perfecta cu sania :-j dai nui nimic a fost super.Eu si Kitty suntem mandre ca am fost primele care au dezvirginat zapada din acel parc....Si ce era mai potrivit decat bulgareala la greu can poza...Kitty sau Iulia daca cititi inca mai simt zapada in bluza.Si mai sunt mandra de ceva....M.am dat cu sania....nu m.am mai dat de 2 ani...nici nu mai stiam cum e.Oricummm a fost minunat ツ

A beautiful memory

Mhhhh...superba zi.Eu trebuia sa cumpar cisme,iar Kitty cadou pentru sora ei asa ca ne.am intalnit.Am cautat tot orasul niste cisme nimic....un mesaj pentru astia care au magasine"ganditiva si la altii care nu au nevoie de cisme de pitzi cu tocul de 3metri".Kitty credea ca poate gaseste ceva la mall dar nimic si acolo toata tampeniile...eu distrugeam fiecare magazin trebuia eu sa daram ceva asa ca singura replica care o auzea kitty de la mine era"kitty cred ca am stricat ceva".Ehh mai conteaza??nu binenteles.Am stat cateva ore.In cismele noastre se auzeau o tot de sunete la intoarcere"bleosc".Kitty a numit asta"Monstrul din cisme":)).Si pentru ca ziua nu putea sa se termine oribil kitty vine cu o idee.Defapt nu cu o idee o porunca"jeannette vreau pizza".Eu cum puteam sa ma impotrivesc asemeneai ideei(am scris bine:??).Mama ma suna crizata..cica sa vin ca e frig blablabla.Asa ca am acceptat cu o conditie sa termine kitty de mancat repede.Ehhh ce conditie kitty bineinteles ca nu a respectat.o.Si nici tampitele dde vanzatoare nu aduceauu pizza aia mai repede.Muream de foame...si la sfarsit eu degeaba am terminat repede pentru ca am asteptat.o pe kitty 3 ore.Am ajuns noi cum am ajuns in cartier,iar kitty si a luat biiscuiti pentru salam de biscuiti pe care avea de gand sal faca maicasa.Bineinteles iesim noi din magazin iar kitty observa spre nefericirea mea ca eu ii inceppusem biscuiti.Am o scuza: miroseu super si ma implorau sai mananc:).Nice day...mhh era perfect daca imi gaseam si cisme,dar nimic nu poate fi perfect tot timpul.