Stiu !

Nu vreau sa mi se ofere cuvinte mari , nu vreau sa fiu speciala in viata nimanui.
Stiu ca, atat timp cat asta ma consider pentru o persoana speciala,ea va ajunge distrusa de egoismul meu rece .
Stiu ca nu merit sa fiu iubirea nimanui , pentru ca voi arunca la primul gunoi inima ce mi se ofera pe tava .
Stiu ca e imposibil sa plangi pentru cineva chiar daca i-ai distrus sufletul , sau sa il vrei inapoi doar pentru a-l avea la degetul mic.
Stiu ca nu stiu ce inseamna cu adevarat ' te iubesc' pentru ca atunci cand il zic nu il cantaresc la adevarata lui valoare,iar cand il primesc nu il apreciez sau ma las prada lui.
Stiu ca pe moment iti dau in cap, iar daca te calca o masina in fata mea eu, probabil ,m-as ruga de sofer sa ma lase sa te mai calc si eu o data , decat sa incerc sa te salvez.... si dupa iti simt lipsa si spun ca am tinut la tine cel mai mult.
Stiu ca asta ar trebui sa se cheme nebunie... dar oare alt termen care sa detalieze mai mult nu ar fi ?
Stiu ca vreau imposibilul,dar pentru mine viata e un joc unde regulile sunt mereu incalcate atat timp cat scopul va fi atins.

Ce-a mai ramas? 

Ce-a mai ramas din vechile pacate?

 Pe care drum, te poarta ai tai pasi? 

 Nu mi-a fost frica de lacrimile toate, Cum imi e frica, de rana ce mi-o lasi.

 Pentru o clipa avusem lume-ntreaga

 Si-n bratele iubirii-o stapaneam,

 Nu asteptam ca lumea sa-nteleaga

 Era deajuns...m-aveai si te aveam.

 Tu crezi si-acum ca am plecat devreme, 

Eu cred si-acum ca am plecat tarziu. 

 Nu-ti fie frica, nu ai de ce te teme. Mi-e viata plina, de sufletu-mi pustiu. 

 Ce-a mai ramas din clipele cu tine,

 Din noptile ce ne-ascundeau candva de ploi? 

 Mie mi-e greu, nici tie nu ti-e bine, Nu m-astepta! Azi nu dau inapoi.

Raman la fel ca inainte,

Mereu, cu un zambet in plus de aratat,

Dar cand se asterne linistea in noapte,

Voi avea acelasi suflet trist si indurerat.

"Otro final feliz"

Si totul a inceput inevitabil si surprinzator.Intr-adevar, viata e o cautare continua. Un drum pe care uneori il ratacim, atrasi de tentatia necunoscutului. Un drum atat de simplu, dar mereu cu multe scurtaturi intunecate si care nu duce deobicei acolo unde vrei. Am ajuns la concluzia ca, atunci cand ai totul si cand te simti cea mai fericita , in acel moment ar trebui sa iti fie frica. Pentru ca nimic nu dureaza o vesnicie ca in basme, iar cand iti dai seama ca sfarsitul ' si au trait fericiti pana la adanci batraneti' nu exista pentru tine e mult mai dureros . Iubirea pacaleste cel mai mult si e cea mai hoata.Te face vulnerabil, te face sa crezi ca totul e bine, dar dispare fara niciun advertisment si te lasa fara imunitate,prada tuturor nenorocirilor ... Si ce bautura acopera gustul amar al intrebarilor retorice adresate de inima,mintii tale? Se produce un interviu interminabil,un haos in care tu esti unica victima. Dar trece, pentru ca ironic ' nu totul dureaza o vesnicie' e valabil si in cazul dezastrelor. So, dear , cand vei simti ca toata fericirea iti apartine , afla ca 'ea' te va calca in curand in picioare facandu-te sa regreti ca te-ai bucurat prea devreme.

Just a dream

S-a ajuns aici rapid , nimic nu a fost luat in calcul,timpul ne-a ametit si ne-a pacalit iar ratiunea s-a ascuns asa incat am ajuns amandoi, unul mai mult ca altul , sa fim prinsi intr-un carusel halucinant din care ne e frica sa iesim. Mai stii ? Obisnuiam sa radem dimineata la cafea ca vremea s-a schimbat dupa bunul meu plac ; obisnuiam sa ne plimbam ore ca la sfarsitul zilei sa realizam cat timp am petrecut impreuna fara ca macar sa ne dam seama cand s-a inserat ; obisnuiam sa ironizam orice in jurul nostru , iar la sfarsit sa ma declari tu nebuna;obisnuiam sa ne povestim viata ascultand muzica trista , jucandu-ne 'bubble' si simtind ca nimic nu ne mai lipseste , ca fericirea sta la picioarele noastre doar noi fiind stapanii ei;obisnuiam sa derulam cateva saptamani avand impresia ca au trecut ani , iar noi am doborat fiecare obstacol; obisnuiam sa plang , sa fiu nervoasa, sa fiu melancolica in bratele tale si parca totul se stergea cu buretele doar cand iti spuneam ce ma doare , iar tu nu trebuia sa faci nimic , ca deja eu aveam impresia ca m-ai ajutat sa depasesc problema ... unde sunt acele momente ? De ce acum ma alimentez cu dezamagiri si refuz sa cred in noi ? Iubirea e cel mai caustic sentiment. Te ademeneste, iar dupa te lasa sa zaci ranit fara niciun remediu pentru agonia ta. Ce iti ramane de facut ? Sa continui , doare prea tare greutatea amagirilor ... sa opresc totul ? ma sfasie linistea, ma sfasie lipsa ta. Poate ca pacalindu-ma ca e totul doar un vis , sper mai usor ca trezirea la realitate nu va fi dureroasa si nu va avea consecinte nefaste. Poate ca asa imi elimin frica ca fiecare poveste frumoasa are propria otrava si ca orice vis poate fi un cosmar la un moment dat. Se spune ca pentru persoana iubita esti in stare de orice , sa renunti la tine daca este necesar pentru a fi bine. Dar de ce sa ajungi sa faci pasul ala ? Nu ar trebui sa te opreasca vazand ca iti faci rau doar pentru el ? ... Eu nu suport egoismul asta. As vrea sa te vad ca lupti, ca nu te resemnezi , ca vii cu ' o sa fie bine'-le meu tipic la mine si o sa ma incurajezi ca vom ramane impreuna, as vrea sa nu imi pierd increderea in tine .. in noi. Dar uneori de ce te temi cel mai tare, de aia nu scapi. Maine dimineata voi imbratisa razele timide ce se vor furisa printre jaluzele, imi voi imprima vechiul ' zambet ' fals si ma voi gandi la tine intristata ca doar in vis poti trai adevarata iubire.

Le droit a l'Erreur ...

Numai haosul aduce la suprafata intrebari dureroase. Dar degeaba ... pentru ca exact in acel moment raspunsul va fi gasit pe fuga, disperat si cel mai probabil va fi de departe ,gresit. Si atunci care mai e rostul framantarilor? Ele chiar nu aduc decat suferinta ? La finalul unui intreg sir de greseli , picatura de otrava care a umplut paharul a dat sentinta : trebuie facuta o alegere. Dar cum sa alegi cand sti ca te arunci intr-o prapastie intunecoasa in amebele situatii ? Cum sa alegi cand sti ca vei fi nefericita oricare ar fi solutia ? Si singura incalzire pe care o ai si care iti aduce ultimul gram de optimism secatuit este : totul va fi bine dupa , timpul le vindeca pe toate . Ce fiinta sinucigasa s-ar multumi doar cu atat ? Nu! Timpul nu rezolva nimic. La finalul fiecarui razboi se afla pacea si la finalul oricarei furtuni se afla un cer senin , deci timpul nu vindeca nimic ... el doar exista si atat ! Doar un lucru il putem gresi : sa il lasam sa isi faca de cap dupa bunul plac . Atunci timpul nu doar ca nu vindeca nimic, ci creeaza rani ce nici macar el nu le va mai putea ascunde.

Si dupa zile de framantari , texte pompoase , lacrimi caustice ce iti zgarie obrazul obosit , incercari desarte ... finalul e acelasi : Imi sting visele, in aceeasi scrumiera plina. Iti sting sperantele, din cauza aceluiasi suflet gol si indecis. Care pe care raneste? Cand numai unul spune ''te iubesc'' , celuilalt ce-i ramane de spus? E un spatiu imens intre cuvintele tale si necuvintele mele. Un spatiu care se adanceste si care se ineaca odata cu mine in alcool. Barbatii! Mereu m-au facut sa fumez si sa plang. Mereu mi-au provocat rani interioare, pe care oricat le-as trata, raman acolo. -Suntem doi, iubita mea. Doi. O sa am grija de tine. O sa mai fie zile ca asta, in care nu vom stii care incotro , dar sunt pregatit pentru orice. Si-mi pun capul pe umarul lui si-mi pun increderea ca e doar una din zilele proaste. Suntem doi. Iar impreuna, mana de mana, voi invata poate, ca nu-mi duc singura destinul. Si ce daca nu sunt fericita ? Aparent pare totul frumos,aparent am un sprijin . Macar sa ma incalzesc cu aprentele , pentru ca altceva nu mi-a mai ramas. Dar oare pana cand ?

Nu am stiut ca....

Nu am stiut ca fiecare zi e un tango , iar daca ai facut un pas gresit, esti calcat in picioare
Nu am stiut ca viata e arta de a desena fara radiera, decat dupa ce mi-am vazut aproape toate paginile mazgalite.
 Nu am stiut ca oamenii , sub masca inocentei poarta adesea in suflet, niste demoni. 
 Nu am stiut ca trebuie sa lupt pentru fiecare lucru de care ma bucur acum.
 Nu am stiut ca timpul se joaca de-a ''cine fuge mai repede'' si intotdeauna castiga. 
 Nu am stiut ca intr-o zi , ma voi privi in oglinda si-mi voi da seama cat m-am schimbat.
 Nu am stiut ca e mai bine ca o iubire sa arda ca un foc de paie, decat sa mocneasca pana se stinge.
 Nu am stiut ca pretul meu nu se estimeaza in bani, dar chiar daca as fi stiut asta, tot euro era moneda de schimb.
 Nu am stiut ca pe oameni trebuie sa-i observi atunci cand castiga... deoarece cand castigam mandria ne tradeaza, iar cand pierdem, mandria ne sustine. 
 Nu am stiut sa fiu ceea ce vor altii...si cred ca asta nu se va schimba niciodata.

Fum.Vodka.Praf.... Si asa au inceput sa se construiasca cu fiecare zi clipe ce ma fac sa tremur . 'A fost o greseala' , asta mi-o spun toti cu privirea dezamagita si ochii atintiti asupra pacatoasei de mine. Dar daca pentru mine acele clipe au insemnat mai mult decat o ' destrabalare' inconstienta ? Daca atunci cand trageam o liniuta si ma apropiam cu placere ,in timp ce pulsul meu crestea, spre persoana care intindea paharul de vodka sa imi treaca eu chiar implicam niste sentimente?Si daca atunci cand asteptam sa se faca doua si sa sun la un taxi sa ma ia , nu doar o faceam pe rebela care este singura acasa , ci ma duceam acolo unde simteam ca sunt inteleasa si nejudecata pentru prima data?Daca atunci cand ma refugiam in bratele celui ce niciodata nu ar fi trebuit sa fie in viata mea in conjunctura aia, eu chiar ma simteam apreciata pentru prima data? Daca atunci cand ma pisiceam si sarutam fara constiinta persoana ce vroiam sa imi indeplineasca fiecare dorinta, eu nu imi distrugeam viitorul ci consideram pentru prima data ca imi ofer sufletul cuiva ce ma asculta,nu ma priveste sec?Si daca atunci cand priveam ecranul buimaca in timp ce suna prietenul,fratele,mama eu nu doar minteam nerusinat nerealizand ce fac,ci doar ii protejeam de adevarul caustic ce niciodata nu ar fi trebuit sa il afle?... si dupa toate astea : i-ar pasa cuiva? 'Devii o epava drogata! Fara viitor! Fara respect de sine! Fara NIMIC" Dar intrebarea : De ce ai ajuns sa faci acele lucruri? nimeni nu o pune. Nu ma refugiam ca o distrusa in vicii si nici nu incercam sa ies in evidenta cu nimic ... doar ma eliberam de apasarea care imi taia respiratia in fiecare zi.Asa nu ma mai simteam vinovata ca nu simt nimic , ca traiesc o minciuna care ma sufoca treptat prea mult , asa imi identificam mica mea lume intre cei patru pereti , fotoliu dezordonat plin cu hainele mele aruncate in graba cand se facuse prea cald , scaunul incarcat de delicatese neortodoxe ce imi anihilau fiecare gol ce ma distrugea inainte. Aparent caracterizarea unei fiinte debusolate,fara sprijin,fara NIMIC. Dar daca eu ma simteam bine in 'nimicul' asta ; daca eu vroiam sa spun stop cand eram pregatita, daca eu asa puteam pentru prima data sa sterg definitiv lacrimile ce detestam sa le vada cineva,ce detestam eu sa le mai simt ; daca eu asa imi dovedeam capacitatea de a ma intoarce acasa vie, nevatamata si cu aceeasi dorinta de a fi cineva ... de ce vreti sa imi furati asta ? E mai usor sa judeci decat sa intelegi.... Nu exista gratii care sa ma potoleasca, nu exista discursuri care sa ma sensibilizeze, nu exista consecinte care sa ma determine sa ma tem. Exist doar eu, cea care si-a dovedit pentru ultima oara ca adevarul nu e in stare nimeni sa il suporte si sa-l intelega in acelasi timp. Welcome home my old friend! Aceeasi eu,aceeasi minciuna congelata intr-o cutie de vise.