Ce-a mai ramas? 

Ce-a mai ramas din vechile pacate?

 Pe care drum, te poarta ai tai pasi? 

 Nu mi-a fost frica de lacrimile toate, Cum imi e frica, de rana ce mi-o lasi.

 Pentru o clipa avusem lume-ntreaga

 Si-n bratele iubirii-o stapaneam,

 Nu asteptam ca lumea sa-nteleaga

 Era deajuns...m-aveai si te aveam.

 Tu crezi si-acum ca am plecat devreme, 

Eu cred si-acum ca am plecat tarziu. 

 Nu-ti fie frica, nu ai de ce te teme. Mi-e viata plina, de sufletu-mi pustiu. 

 Ce-a mai ramas din clipele cu tine,

 Din noptile ce ne-ascundeau candva de ploi? 

 Mie mi-e greu, nici tie nu ti-e bine, Nu m-astepta! Azi nu dau inapoi.

Raman la fel ca inainte,

Mereu, cu un zambet in plus de aratat,

Dar cand se asterne linistea in noapte,

Voi avea acelasi suflet trist si indurerat.