Golful febril al sentimentelor

Iubire inocenta traita,
Dezamagiri ucigatoare trezite la viata de persoana iubita.
Trec pe langa el,ascund lacrima creata.
Plec capul speriata
Uit ca candva am fost fermecata,
De acel chip ce nu m-a iubit cu adevarat niciodata.

Soapte lungi se sting usor
Doar cu o adiere
Sentimente stralucesc in zbor,
Ca o palida asfixiere.

Dar nimeni nu se va opri in loc pentru durerea mea,
Si nimeni nu se va gandi la fericirea mea.
Traiesc nebulos sub cerul plumburiu,
Ce sumbru se extinde sub cerul cenusiu.

Sa n-aud,sa nu respir.
Sa nu cunosc ardoarea.
Caci nu mai pot si nu mai vreau
Sa simt iarasi durerea.

Iar am crezut in ceva
Ce dispare si nu se mai intoarce.

Si ies la geamul care
Era din zori deschis.
Imi pun doar intrebari
Acum fara raspuns..

E prea tarziu sa plang,
Sunt cuprinsa de ignoranta.
E prea tarziu sa sper
Cand nu mai am speranta.

Acum vad cine-ntradevar
A tinut la mine vreodata.
Raspunsul este:nimeni.
Dar mie "poate" nu imi mai pasa...

O simpla adiere,o pata de mister.
U strop de mangaiere,un gand ce a fost de ieri...
Imi trezesc in trup o avalansa cruda
Ce se stinge la urechea surda.

O ura naiva imi curpinde sufletul indurerat..Dar stiam ca nu se va indeplini ce am sperat.

Nimic viu,nimic al meu.
Inima este ca un sambure de lemn.
Nimic luminos,nimic etern.
Poate doar o urma timida de untdelemn.

Era acolo..Ii simteam parfumul trecator.
Ce si-a lasat amprenta pe mine asurzitor..
Parfumul care ma-mbata
Era o raza cenusie...Ce aluneca pe fata mea cuprinsa de agonie.

Pasesc prin acest vesnic razboi
Lasand in spate urme "noi"
Spalate zilnic de "ploi"
Si uscate zilnic de sperante, de noi doi
Pierzand cugetul pe drum
Visele am inceput sa mi le curm'.
Sunt un simplu visator
Iar cand briza vantului te atinge
Sa stii ca ma voi gandi la tine..
Atuncea eu voi plange
Cu lacrimi amare , de sange.