Metamorfoza

O taina soptita odinioara si apoi amutita.Calea sentimentelor uitate sau clipelor petrecute cu anumite persoane iubite care au lasat amprenta asupra ta,se resimt acum ca vantul intr-un lan astral...
Speranta si iubirea intrecand elogiul regretelor simtite candva,navalind in prezent trecutul uitat pe care cu indarjire ai incercat sa il faci sa dispara.Parada amagitoarea a trupurilor care te-au facut sa crezi si in ele si care te-au dezamagit a disparut incet,sovait din mintea ta...
Melancolia razelor de lumina abia trezite odata cu venirea unei noi zile se revarsa pe geamul intre deschis.Iar tu taci...si incerci sa adormi catusi de putin dupa o noapte lunga in care nu te-ai gandit decat la multe lucruri si toate echivalente cu nimic concret.Ochii negri iti straluceau umed in lumina creata timid in jurul tau...dar tu nu bagai de seama fiind plina de o oboseala ironica pe care o simteai chiar tu deranjanta.Flacara unui chibrit,aprins alene de tine doar cu intentia de a mai sparge linistea solemna creata, clipi,rascolind umbre ciudate care te duceau cu gandul in alte locuri.
Cu miscari nesigure si clare cadeau petalele unui tradafir ,smuls de tine din gradina vecinii,de pe masuta din fata ta cum se dezvelesc copiii mici cand viseaza.
A inceput sa ploua...iar tu ai inceput sa zambesti brusc ca si cum ai avut un deja-vu in care asta urma sa se intample..
Viata a pornit navalnic pe cai demente,iar tu erai mica ei piesa de puzzle care realizeaza ca totul face parte dintr-un destin absurd care se-mplineste cu cat pasesti mai mult in viitorul subit programat.
Dar nu te poti regasi pe tine decat in clipa in care te pierzi cu adevarat iar tu asta faci acum.Deslusesti pustiul in care au ramas infipte radacini ale melancoliei si revii cu brutalitate in ceea ce se numeste "realitate".
Ploaia vorbea singura ca o cercetoare nebuna,fiind singura care mai dinamiza tabloul robust creat.
Te trezesti incercand sa faci sa dispara gandurile care te-au nelinistit pana atunci si te speli pe fata comparand fiecare picatura cu anumita forma echivalenta cu ceva din natura.Aveai nevoie de aer...te innabusea aerul strident creat din cauza parfumului dulce al mamei si tigarea de a seara a tatalui.Daca ai fi intrebat pe cineva ce miros se simte, el ti-ar fi raspuns cu un "nimic"mirat.Dar tu nu gandeai asa...presupuneai de dinainte tot.Fiecare miros,fiecare gest a fiecarei persoane din casa era intuit,obisnuita insuportabila creata fiind atat de apasatoare incat orice derivatie de la ea ar fi neobservata.
Afara totul era altfel.Nimeni nu iesea din casa la ora accea asa ca ai stat in liniste sa observi fumand o tigara cum lumea se schimba pe zi ce trece iar noi suntem prea coplesiti ca se ne dam seama de asta.
Poate "absurd"ar fi cuvantul potrivit pentru oricine care ar fi auzit gandurile tale nebulos pornite dupa explicarea oricarui amanunt din jurul tau.
Umedele blocuri atingeau crengile copacilor batrani care isi dadeau ultima suflare poate in anul asta;praful se lua la tranta cu soseaua dupa orice masina trecea;glasurile unor copiii trecatori tineau tovarasie singuratatii...iar tu stateai tacut si neobservat admirand "nimicul".
Odata terminat acel mic detaliu care accelereaza scurgerea vietii tale,te intorci inapoi de acolo unde ai plecat.Erai prinsa in bratele unor vicii,unor rutinii,unor obiceiuri si placeri si tu iti dadeai seama ca nu mai e cale de intoarcere...
Pofta otravita dupa explicatii a disparut din cauza oboselii,te durea capul dar erai bucuroasa ca s-au terminat groznicele regrete care te mancau de vie.Exista inca nu poti sa negi dar macar ai reusit sa le ignori.
Mandria,incapatanarea,dorinta de a dovedii vietii ca convingerile tale premeditate si preconcepute sunt fara doar fi poate corecte s-au dovedit pana la urma a fi doar franturi din izbucniri ale fiintei tale pe moment.Ai gresit...cam asa e.Dar te bucuri ca ai facut-o pentru ca acum iti dai seama ca persoana care ai incercat sa o uiti e acolo inca...
Ploaia s-a oprit iar tu zabesti din nou.Dar nu din cauza ca ai prezis si asta...