Numai haosul aduce la suprafata intrebari dureroase. Dar degeaba ... pentru ca exact in acel moment raspunsul va fi gasit pe fuga, disperat si cel mai probabil va fi de departe ,gresit.
Si atunci care mai e rostul framantarilor? Ele chiar nu aduc decat suferinta ?
La finalul unui intreg sir de greseli , picatura de otrava care a umplut paharul a dat sentinta : trebuie facuta o alegere. Dar cum sa alegi cand sti ca te arunci intr-o prapastie intunecoasa in amebele situatii ? Cum sa alegi cand sti ca vei fi nefericita oricare ar fi solutia ? Si singura incalzire pe care o ai si care iti aduce ultimul gram de optimism secatuit este : totul va fi bine dupa , timpul le vindeca pe toate .
Ce fiinta sinucigasa s-ar multumi doar cu atat ? Nu! Timpul nu rezolva nimic. La finalul fiecarui razboi se afla pacea si la finalul oricarei furtuni se afla un cer senin , deci timpul nu vindeca nimic ... el doar exista si atat ! Doar un lucru il putem gresi : sa il lasam sa isi faca de cap dupa bunul plac . Atunci timpul nu doar ca nu vindeca nimic, ci creeaza rani ce nici macar el nu le va mai putea ascunde.
Si dupa zile de framantari , texte pompoase , lacrimi caustice ce iti zgarie obrazul obosit , incercari desarte ... finalul e acelasi :
Imi sting visele, in aceeasi scrumiera plina.
Iti sting sperantele, din cauza aceluiasi suflet gol si indecis.
Care pe care raneste? Cand numai unul spune ''te iubesc'' , celuilalt ce-i ramane de spus? E un spatiu imens intre cuvintele tale si necuvintele mele.
Un spatiu care se adanceste si care se ineaca odata cu mine in alcool. Barbatii! Mereu m-au facut sa fumez si sa plang. Mereu mi-au provocat rani interioare, pe care oricat le-as trata, raman acolo.
-Suntem doi, iubita mea. Doi. O sa am grija de tine. O sa mai fie zile ca asta, in care nu vom stii care incotro , dar sunt pregatit pentru orice.
Si-mi pun capul pe umarul lui si-mi pun increderea ca e doar una din zilele proaste.
Suntem doi. Iar impreuna, mana de mana, voi invata poate, ca nu-mi duc singura destinul.
Si ce daca nu sunt fericita ? Aparent pare totul frumos,aparent am un sprijin . Macar sa ma incalzesc cu aprentele , pentru ca altceva nu mi-a mai ramas. Dar oare pana cand ?
