The mirror

Oare ce vezi in oglinda esti tu sau este doar un trup nefiresc care ascunde ceva ce nu stii nici tu?In fiecare zi ma intreb de ce sunt altfel.Azi trista,ciudata,plictisitoare;maine vesela si zambitoare.Mh ciudat si neinteles.Este liniste stau si scriu ceva ce nu inteleg demult.Afara totul e viu,totul vorbeste;aici e liniste de ce?.Frazele incepute acum mi se pare imposibil sa le mai termin.Pur si simplu nu mai stiu sa continui.Cand am inceput aveam impresia ca stiu sa.mi exprim acel sentiment neinteles dar dupa ce am scris primele randuri am inteles ceva.Nu pot scrie ceva ce nu inteleg decat pana in punctul cand incep sa gasesc o explicatie.Iar eu explicatie nu am.Te uiti in oglinda,gasesti defecte te resemnezi si spui asta sunt eu.Dupa ce privesti mai mult defectele parca dispar...oglinda.. care e rolul ei pana la urma?Te uiti vezi un trup,te uiti mai bine vezi ceva mai mult.Te vezi pe tine...
Numai stiu sa continui.Am inceput ceva din nou si nici pentru el nu am o continuare,poate pentru ca nici pentru el nu am o explicatie.

de ce?...aiurea:|

Pentru ca nimic niciodata nu e perfect.De ce lumea trebuie mereu sa fie falsa si prefacuta?De ce atunci cand astepti un zambet primesti ceva fals o imbratisare cumva trecatoare care apasa pe trupul care crede in tine?.Dar tu nu esti cum crede ea.Ii arunci un zambet multumit si pasnic o faci sa creada ca asta esti tu tipul de om alaturi cand ai nevoie de el.Dar e doar o iuzie tu nu simti si nu vei simti poate asta niciodata.De ce?nustiuu pentru ca nimeni nu e perfect.Ciudat,trecator,adevaratele caractere nu sunt niciodata alea pe care le banuiesti.Si te astepti ca el sa inteleaga ca tu iei in serios totul,dar e doar o asteptare pe care el nu o va simti si intelege poate niciodata.
Cuvinte fara sens mhh da poate.Inspiratia ma pocneste poate din ce am trait candva.Poate am asteptari prea mari de la oamenii care niciodata nu vor sti ce simt pentru ei...aiurea:|.
Ma gandesc "cum ar fi daca"si ma trezesc din visul dorit candva sa se implineasca buimacita sperand ca vreodata sa simta si sa vrea ce vreau si eu acum...mhh imposibill...si din nou aiurea.De ce scriu asta?nustiuu poate simt nevoia sa spun cuiva ce simt,habar nu am.Intalnesti oamenii peste tot falsi,dezamagiri traite odata,asteptari distruse,,,cand intradevar intalnesti acea persoana sincera o indepartezi incet cu speranta muta ca si ea e la fel ca altii nedorind sa retraiesti ce ai simtit candva....si din nou aiurea

Somewhere...someday...

Am plecat cu soare, m-am intors cu ceata. Am plecat intr-o toamna plina de culoare, am revenit intr-un inceput de iarna cenusie.
Urasc ceata, urasc starea de nesigranta, urasc a nu putea vedea inainte. Am de ales intre a ma opri si a astepta sa vina un vant care s-o spulbere sau sa imi continui drumul, cu pasi mici, dar siguri si cu speranta ca...o sa fie bine

Dupa,,,

Lumina, caldura, zambet, voie buna, stare de bine. Dupa ploi reci care mi-au amortit gandurile, dupa mult prea mult ger si afara si inauntru, dupa frig si ceata care mi-au ciupit fiinta, in sfarsit se imprastie norii si se vede soarele; in sfarsit se topeste frigul si tremurul intr-un curcubeu al vietii, al bucuriei si al sperantei.

Mi-e bine!