Simfonia marii-creatie proprie cls a 7

Durerea cauzata de moartea parintilor ei i-a frant inima.Accidentul de masina,pozele amintirilor triste,iubirea fata de parintii rapusi,ii intunecau gandirea.Singuratatea era locul in care isi amintea clipele cele mai teribile din viata ei.
...Au trecut cinci ani de atunci,iar ea isi simte pierduta viata pe taramuri infricosatoare.
Rudele au uitat-o,ea refugiindu-se in casa care i-a mai ramas de la parinti.Fata de numai 19 ani a cunoscut doar tristetea care-i intuneca amintirile frumoase din viata ei.
Isi inchipuia cum traieste alaturi de parinti.Surasul de pe buzele ei a prins viata,iar in inima bucuria uitata s-a trezit din somnul tristelor remuscari.Dar tristetea a aparut din nou trezind-o la realitate.
Nu mai suporta sentimentul singuratatii...
Se refugia pe malul marii si se gandea la amintirile fericite,dar tot timpul ii aparea albumul pozelor nedorite,iar vinovatia ii intunecau privirea.Se simtea vinovata...poate putea sa-i salveze,remuscari,sperante ucise ii veneau prin cap.
...Si intr-o noapte,simfonia solemna a marii a chemat-o.Raspunzand chemarii,s-a dus pe cel mai inalt punct al unei stanci,privind luminile timide care schitau zarea.Zorile acelei zile eterne ii infricosau sufletul.Ii vedea parca pe parintii ei acolo in mare unde somnul fara desteptare le aducea fericirea.
Si cu o simpla privire,cu ochii plini de lacrimi,ii apare in ochi filmul intamplarilor.
In acea clipa eterna care astepta deznodamantul,vechiul ei prieten Rares surprinde desfasurarea intamplarilor.A dorit sa mai revada locul in care isi petrecea odinioara anii nevinovati ai copilariei.
-Stai!o voce cunoscuta a rasunat in sufleul deprimat al Adelei.
-Obisnuiam sa venim aici cand eram mici.Mai stii??
Adela asculta naucita.
Cu glasul tremurat si timid,cu privirea timorata se uita prelung la filmul accidentului.Acea privire sprintena de odinioara amageau ochii Adelei,ea aducandu-si aminte de vechile fericiri.Un zambet i-a alungat nefericirea amintirii accidentului.
-Vezi?Poti ssa zambesti!vocea vechiului ei amic derulandu-i in minte fericirea de odinioara.
-Multumesc.Datorita tie am evitat un dezastru.Eram disperata...stii parintii mei au...
-Trebuie sa pretuiesti darul suprem care ti-a fost oferit "viata".Dorind sa scapi de amintirile nefericire nu faci decat sa iti alini suferinta,dar rana ramane.Nu faci decat sa amani ce se va intampla.
Timpul a trecut,iar in inima ei memorialul durerii s-a sters.Acum probabil isi deapana amintiri cu prietenul ei Rares.Acea clipa a fost uitata,ea ramanand in sufletul tuturor ca o amprenta a trecutului.
Simfonia marii inca se mai aude,unii crezand ca isi striga prietena uitata.

Inchipuirea-creatie proprie cls. a 6

Nimic nu este trecator,intamplator,etern sau inteles in toata structura lui.Curiozitatea starnind in sufletul oamenilor trairi,porniri,suspans.O intrebare mereu auzindu-si ecoul:
-"Ce este dincolo"?
Tristetea,melancolia,regretul anihileaza personalitatea naivilor ca o trosnitura seaca a imaginarului.
Ciudat,trecator,ireversibil...
Sentimente patrunse,auzite,neintelese apasand misterul e zarea nestiutului ca o dunga cenusie.Monstrul acela din basme nu e decat o inchipuire naiva,spontana care apare sub un trup hidos,urias,inspaimantator cu o spinare neagra,insufland frica.Frica nu e decat un sentiment negandit,avand cotele maxime in functie de individ.Dar oamenii simpli nu sunt capabili sa vorbeasca despre trairi sau necunoscut pentru ca ei sunt principalii captivi ai vantului alb care inveleste cuvantul"nepatruns".
Lungile matanii ale timpului vrajesc potecile vietii.Depinde de noi daca mergem drept,nemiscat sau lasam ispitele de pe margini sa ne abata de la drum.Dar ireversibilul magician mai adauga o biluta la lungul lui sirag de margele pretioase,viata inghitindu-ne pe noi toti.
Constiinta ne lumineaza calea,trimitandu-ne vibratii nestiute pe trupul trecator conducandu-ne ca un felinar al timpului,calea.
Dar noi suntem singurii vinovati de trairile noatre,alti vinovati daca mai autam nu ar fi decat inchipuiri ale propriei noastre minti nebune.
Dar,defapt,nu te poti regasi pe tine in clipa in care te pierzi cu adevarat si nimic nu poate fi mai crud decat ceea ce persista in viitor si aduce nefericirea.Dar oamenii sunt flexibili.Isi inchipuie si cred ca nimic nu-i intamplator,spera si o iau de la capat.
Dar oare e bine asa sau inchipuirea nu e decat un abur al inconstientului care apare intamplator??
Doar nestiutul poate rapunde,noi neavand de unde sa stim.

Lacrimi printre ghetari-creatie proprie cls.a 7

O nostalgie blanda imi cuprindea sufletul,iar un gand imi soptea incet:
-"Am crescut mare,iar anii au trecut fara sa-i simt"!
O lacrima se zbatea dincolo de gene,dar o opresc stinghera si o sterg,inainte sa o vada cineva de langa mine.
Asta eram eu...
Tipul de om care rateaza totul doar din cauza unui gand care le anihileaza pe celelalte.Stau in aceeasi camera si traiesc aceeasi rutina de cand s-a intamplat tragicul accident care a schimbat viitorul meu cu atentie programat...
Era in mijlocul verii cand caldura iti innabuseste sentimentele care au renascut odata cu primavara.Clipa de argint a cerului pe inserate se apropia.Melancolia umbrelor fara de soare si de luna,clipa cand nimeni nu indrazneste sa aprinda luminile sub ochii zilei care se vede inca,dansa pe trotuarul vechi ros de ploi pe care urmele oamenilor au desenat un adevarat tablou.
Mergeam trista,ingandurata cu presimtirea ca ceva ar putea sa se intample.O impuscatura a amutit micile sunete care se auzeau vag.Am tresarit,desprinsa din visul care mi se derula sub ochii deschisi,naucita.
Un talhar speriat iesea din magazinul,care credea el,are sa-i rezolve problemele.Provirea lui era incetosata de filmul recentelor fapte pe care le.a savarsit.Glontul acela fara de destinatie a atins un coleg de clasa in timp ce el alerga spre mine.
-Eliza!!o voce stinsa a parasit trupul,rostindu-mi pentru ultima oara numele.
Vinovatul fugise.Eu am ramas langa trupul care si acum imi este viu in minte.Glasul mi s-a frant ca aripile fluturilor stranse in mainile ucigasului,gandurile incapand sa vorbeasca singure,iute,ciudat.
Nicioadata nu am aflat ce voie sa-mi transmita acea fiinta rapusa tragic sub ochii mei.In minte inca imi este vie acea taina soptita odinioara si apoi utata...
Acum sunt un om simplu care-si asterne pe hartie marturiile,sentimentele acelea puternice au fost uitate,dar atunci am asistat la sfarsitul a doua destine lipsite de glorie.

Paradisul de dincolo-creatie proprie cls. a 6 a

Paradisul....paradisul este vazut de oameni ca un loc in care creaturile de pe pamant isi gasesc pacea sufleteasca.Dar cheia paradisului este moartea,care este un fenomen simplu in natura,numai oamenii,facandu-l inspaimantator.O nostalgie blanda este in sufletul unor oameni cand aud de paradis,dar si o spaima negandita cand aud de moarte.
Dar nu tot trebuie sa fie trist.Sentimentele adevarate fiind ucise de frica si singuratate.Nimeni nu stie ce se intampla pe acea lume vestita.Ingerii care-ti aduc pacea si linistea sufleteasca sau adevaratul infern.
Eu personal imi inchipui ingeri inocenti cu aripi mari,stralucitoare,insufland speranta,care coboara din paradis conducandu-te pe plaiuri necunoscute.Oameni tristi si ganditori sau fericiti si iubitori sunt uimiti de curiozitatea misterelor.Ei vor adresa lumii un tandru "adio" nepasator,doar atunci cand sufletul este pregatit pentru schimbarea "locuintei".
Fericre negandita,mistere nerezolvate,frica,neincredere,sperana sunt trairi care zboara prin sufletul tuturor.
Moartea nu e decat ceva trecator,iar frica nu e decat un sentiment negandit.Intrebari neelucidate,inca mai plutesc in vazduh,dar un lucru e sigur paradisul este lacasul pacii...unde sufletele isi gasesc pacea si fericirea,misterele inflorind in sufletul ramas pe pamant.

Poezie scrisa de mama

Ma uit la ochii tai si plang,
Incet de mila lor pentru ca-i vad tot tristi si reci.
Privirea lor imi da un sfat
Sa mor cat de curand mai pot.
Sa nu mai sper tot ce-am speram,
Privirea lor,lumina lor.
Pe la mormantul meu sa vii,
Sa simt ca ochii tai ma vor.
Desi tot sunt asa de reci
Ca ochii statuilor.
La piatra de la capatai
Sa-mi pui o floare de cristal,
Sau doar din roua si amar
Iubirea mea dintai.

uite o si pe kitty

Kitty...copilul mic si dagut care mi mi.a fost o adevarata prietena inca din clasa I.Prima noastra ciufuleala a fost cam dupa un an cand ne.am certatt ca eu i.am rupt creionul=))ccat putem sa radem cand ne aducem aminte.Eram mici si atat.Mereu mi.a dovedit ca pot avea incredere in ea.Eu o tipa putin suparacioasa doar putin ma enervez ea mereu stie sa ma ignore pana imi trece.Stiu ca ma pastrat in suflet (sper) si atunci cand eu influentata de niste proaste care nu stiu decat sa strice prietenii i.am dovenit ca sunt o prietena de rahat.Dar timpul a trecut iar noi ne.am impacat si ne.am dat seama ca avem un"lipici al prieteniei"care sper eu ca ne va lega pe viata.Stiu ca pot avea incredere iin ea si in cele mai dramatice situatii si de aceea o iubesc atat de mult.Ea e persoana pe care am terorizat.o la propriu cand m.am atasat de o omida care canta britney spears sunand.o la 12 noaptea ca vreau omida.....si ea mi.a cumparat.o.Nu ma asteptam de aceea am izbucnit in lacrimi cand mi.a luat.o.Te ador kitty pentru tot sprijinul si toata dragostea cu care mma sustii mereu.

ea e acsii

Acsiii...ea este persoana pe care stiu ca mereu ma pot baza.In momentul cand scriu aceasta descriere sunt certata cu ea,cand citeste aceasta descriere vreau sai spun ca o iubesc.Pana acum in toti acesti ani de scoala nu am fost decat colege...si asta probabil a fost pierderea noastra...dar sai multumim doamnei diriginte ca ne da multe teme ca sa vb eu cu acsi la telefon sa ni le rezolvam.....si de atunci am inceput sa ne imprietenim pana cand am devenit de nedespartit .E cam imposibil sa ma cert cu ea pentru ca mereu cand incep sa o injur ea izbucneste in ras si eu degeaba asi injuraoooo.Ea e persoana careia la 12 noaptea ii spun la fix (ca doar e gratis )"acsi ai sa plangem"si atunci ne amintim o tona de tampenii.Sunt multe de spus despre ea dar cu acesta fraza sper sa imi exprim prietenia sincera pe care io port si care sper sa fie impartasita "te iubesc de la cer pana la pamant"( nu cred ca e o fraza).

This is for my crazy kid

Poxii....cu copilul asta nu pot sa fiu trista.Ea stie mereu cum sa.mi ridice pulsul inimii cu cateva procente cel mai bine=))).E cea mai buna colega de banca pe care am avut.o vreodata si ador gestuurile ei in timp ce scriu(pe naiba) ma crizez si ea incepe ssa rada.Imi place cand in timpul orei de muzica eu incep sa ma prostesc iar ea cu o voce enervant de nevinovata imi zice"jeannette canta aasa cum stii tu sa caanti mistoo si nu mai deranja ora".Stiu ca ea nu ar fi in stare sa.mi intoarca spatele si nu mi o imaginez tradandu.ma.Asa ceva nu concep,poate ma insel dar nu cred.Imi place sa vb cu ea ore eu spunandu.i cum ma enervat nustiu cine si ea spunandu.mi "ai sa cantam".Ea mereu vede in persoane doar calitatile tot timpul vazand lumea in roz si asta e calitatea rara pe care putin o au.Te iubesc pentru prietenia adevarata care poti sa mi o impartasesti.

This day was perfect

Prima zi in care a nins.....Nimic mai perfect nu se poate.Eu m.am decis sa o scot pe kitty afara care hiberna de cateva zile:))(poxi nu raspundea la telefon acsi cica suntem certate si oricum stau departe ,ca sa nu comenteze ele ca nu le.am invitat).Iesim noi ca doua fetite cumintele in parcul eroilor cand ne intalnim cu Iulia,Andreea,Florii,etcccc care ne.au stricat zapada perfecta cu sania :-j dai nui nimic a fost super.Eu si Kitty suntem mandre ca am fost primele care au dezvirginat zapada din acel parc....Si ce era mai potrivit decat bulgareala la greu can poza...Kitty sau Iulia daca cititi inca mai simt zapada in bluza.Si mai sunt mandra de ceva....M.am dat cu sania....nu m.am mai dat de 2 ani...nici nu mai stiam cum e.Oricummm a fost minunat ツ

A beautiful memory

Mhhhh...superba zi.Eu trebuia sa cumpar cisme,iar Kitty cadou pentru sora ei asa ca ne.am intalnit.Am cautat tot orasul niste cisme nimic....un mesaj pentru astia care au magasine"ganditiva si la altii care nu au nevoie de cisme de pitzi cu tocul de 3metri".Kitty credea ca poate gaseste ceva la mall dar nimic si acolo toata tampeniile...eu distrugeam fiecare magazin trebuia eu sa daram ceva asa ca singura replica care o auzea kitty de la mine era"kitty cred ca am stricat ceva".Ehh mai conteaza??nu binenteles.Am stat cateva ore.In cismele noastre se auzeau o tot de sunete la intoarcere"bleosc".Kitty a numit asta"Monstrul din cisme":)).Si pentru ca ziua nu putea sa se termine oribil kitty vine cu o idee.Defapt nu cu o idee o porunca"jeannette vreau pizza".Eu cum puteam sa ma impotrivesc asemeneai ideei(am scris bine:??).Mama ma suna crizata..cica sa vin ca e frig blablabla.Asa ca am acceptat cu o conditie sa termine kitty de mancat repede.Ehhh ce conditie kitty bineinteles ca nu a respectat.o.Si nici tampitele dde vanzatoare nu aduceauu pizza aia mai repede.Muream de foame...si la sfarsit eu degeaba am terminat repede pentru ca am asteptat.o pe kitty 3 ore.Am ajuns noi cum am ajuns in cartier,iar kitty si a luat biiscuiti pentru salam de biscuiti pe care avea de gand sal faca maicasa.Bineinteles iesim noi din magazin iar kitty observa spre nefericirea mea ca eu ii inceppusem biscuiti.Am o scuza: miroseu super si ma implorau sai mananc:).Nice day...mhh era perfect daca imi gaseam si cisme,dar nimic nu poate fi perfect tot timpul.